CSJ. Decizia nr. 2103/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2103/2003
Dosar nr. 4555/2001
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaş în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, SC Exprogaz SA Mediaş, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, a solicitat conform precizărilor din 30 mai 2001 şi 26 septembrie 2001, anularea capitolului II din dispozitivul deciziei nr. 288/2001 emisă de primul pârât referitoare la măsura de stabilire a obligaţiilor de plată la nivelul fostei S.N.G.N. Romgaz SA Mediaş, ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică.
Anularea capitolului III privind obligarea la plată a impozitului pe profit şi a majorărilor de întârziere în sumă de 23.068.072.755 lei, respectiv 45.570.537.147 lei rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale, devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, precum şi în sumă de 43.915.753.937 lei şi 86.183.903.353 lei rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale devenită SC Distrigaz Sud SA Bucureşti şi suspendarea executării acestor prevederi până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-a arătat că în urma controlului efectuat de către Direcţia de Control Fiscal Sibiu la fosta Regie Autonomă a Gazelor Naturale Romgaz SA, a fost obligată prin procesul verbal din 31 decembrie 1999, înregistrat sub nr. 105/2000 să plătească bugetului de stat, obligaţii fiscale pentru perioada 1 ianuarie 1997 – 31 decembrie 1998.
În procedura prealabilă administrativă s-a dat Decizia nr. 288/1 martie 2001, care este nelegală şi netemeinică la Cap. II şi III din dispozitiv şi considerente, întrucât răspunderea şi valorificarea rezultatelor controlului încheiat la 31 decembrie 1999 revine fiecărei filiale componente în parte, rezultate ca urmare a divizării şi nu ei, filialele având potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată, personalitate juridică şi încheind bilanţ contabil.
Se arată că, în temeiul art. 13 din HG nr. 491/1998, filialele au preluat drepturile şi obligaţiile fostei S.N.T.G.N. Romgaz SA.
Referitor la capitolul III din dispozitivul deciziei nr. 288/2001, s-a arătat că în mod nejustificat s-au apreciat pierderile tehnologice rezultate din activitatea de distribuţie gaze naturale drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil, în condiţiile în care asemenea cheltuieli sunt inerente în procesul de distribuţie a gazelor naturale, au fost prevăzute prin bugetele de venituri şi cheltuieli anuale ale fostei regii autonome, aprobate prin hotărâri ale guvernului, iar consumurile tehnologice programate au fost cuprinse şi în bilanţul veniturilor şi cheltuielilor la cheltuieli de exploatare şi au fost acoperite din veniturile de exploatare, respectiv distribuţie.
Referitor la cererea de suspendare a executării măsurii prevăzută la pct. 3 din Decizia nr. 288/2001, s-au invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 20/1990 şi dispoziţiile cuprinse în HG nr. 398/2001, prin care s-au acordat agenţilor economici cu capital integral de stat din sistemul energetic, petrol şi gaze, eşalonări de plată pe 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni a obligaţiilor fiscale datorate şi neachitate la bugetul de stat şi Ordinul comun al Ministerului Industriei şi Resurselor şi Ministerul Finanţelor Publice nr. 192277/3 august 2001 şi nr. 1551/23 august 2001, unde reclamanta a fost cuprinsă în Anexa 5.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 278/10 octombrie 2001, a respins acţiunea (reţinând legalitatea actelor contestate), cât şi cererea de suspendare.
În ce priveşte măsura de stabilire în sarcina reclamantei a unor obligaţii de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei s-a reţinut că în intervalul de până la 31 august 1998, fosta Regie Autonomă Romgaz Mediaş avea în componenţa sa sucursalele fără personalitate juridică, astfel încât toate veniturile şi cheltuielile acestora erau evidenţiate la nivelul regiei, care stabilea masa profitului impozabil şi respectiv cuantumul impozitului pe profit de virat, în calitate de plătitor de impozit pe profit.
După 1 septembrie 1998, în urma reorganizării regiei s-a înfiinţat S.N.T.G.N Romgaz SA şi de asemenea fostele sucursale s-au transformat în filiale – societăţi comerciale pe acţiuni cu personalitate juridică, astfel că în cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 12 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 113/1999 şi dispoziţiile art. 13 din HG nr. 491/1998, privind înfiinţarea reclamantei.
S-a reţinut că obligaţiile de plată în ce priveşte impozitul pe profit ca urmare a activităţii fostelor sucursale fără personalitate juridică au fost stabilite pentru perioada de până la 31 august 1998 şi cum reclamanta a preluat toate drepturile şi obligaţiile fostei regii autonome, aceasta rămâne răspunzătoare pentru achitarea diferenţelor de impozit pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente, aşa cum au stabilit organele de control.
În ce priveşte impozitul pe profit şi majorările de întârziere rezultate ca urmare a activităţii fostelor sucursale devenite SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş şi SC Distrigaz Sud SA Bucureşti s-a reţinut că aceste cheltuieli ocazionate din pierderile de gaze nu au fost recuperate prin preţ, respectiv prin veniturile realizate de fostele sucursale fără personalitate juridică, nefiind cheltuieli aferente veniturilor şi nefiind deductibile fiscal, iar o parte din pierderile de gaze, deşi au fost considerate consumuri tehnologice, nu au fost cuprinse în preţul de cost şi, implicit de livrare, astfel că nu sunt aferente veniturilor şi nu sunt deductibile fiscal.
Cu privire la pârâtele: SC Exprogaz SA Mediaş, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş şi SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, s-a reţinut lipsa de calitate procesuală pasivă.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii, anularea actelor contestate şi exonerarea de răspundere.
Se arată că greşit instanţa a considerat că răspunderea juridică pentru neregulile privind disciplina financiară, constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică Distrigaz Nord şi Distrigaz Sud îi revin ei, în realitate cad în sarcina acestora, întrucât fenomenul economic generator de prejudiciu s-a petrecut în gestiunea fostelor sucursale şi din culpa exclusivă a acestora. La nivelul fostei regii autonome Romgaz datele se centralizau exclusiv pe baza datelor transmise de fostele sucursale, iar dacă datele din balanţe erau eronate şi preluarea lor în bilanţ a fost eronată, culpa directă şi exclusivă este a sucursalelor.
La data reorganizării, respectiv 1 septembrie 1998, conform HG nr. 491/1998, obligaţiile bugetare nu au fost încă stabilite de organul de control (procesul verbal a fost încheiat abia la 31 decembrie 1999), pentru a putea fi evidenţiate în protocolul de predare-primire, ele fiind preluate de fostele filiale, astfel că obligaţia de plată a sumelor preluate s-a născut la 31 decembrie 1999, data încheierii procesului verbal de control.
În actuala formă de reorganizare, fosta S.N.G.N. Romgaz SA, în sarcina căreia au fost stabilite obligaţiile bugetare s-a reorganizat din nou, prin divizare în temeiul HG nr. 334/2000, constituindu-se un număr de cinci societăţi comerciale pe acţiuni, S.N.T.G.N. Transgaz SA fiind una dintre cele cinci societăţi legale ale fostei S.N.G.N. Romgaz SA, respectiv SC Exprogaz SA Mediaş (astăzi reorganizată prin HG nr. 575/2001, cu denumirea S.N.G.N. Romgaz SA Mediaş), S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaş, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, SC Distrigaz Sud SA Bucureşti şi S N. Depogaz SA Ploieşti (care în prezent a fuzionat cu fosta SC Exprogaz SA Mediaş, conform HG nr. 575/2001, formând S.N.G.N. Romgaz SA.
Cum S.N.G.N. Romgaz SA nu mai există ca persoană juridică, singurele în măsură să corecteze bilanţurile sunt cele două societăţi de distribuţie.
În mod greşit s-a reţinut că acestea nu au capacitate procesuală pasivă (anexa 1 ROF- menţionează că au capacitatea de a sta în proces).
Ulterior, Transgaz SA, cu cerere, formulează precizări la cererea de recurs, în care arată că este fără fundament admiterea excepţiei privind lipsa de calitate procesuală a SC Distrigaz SA Târgu Mureş şi SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, că obligaţia de plată ca urmare a neregulilor financiare constatate de organele de control prin procesul verbal din 31 decembrie 1999 trebuie stabilite la nivelul fostelor sucursale, iar pierderile tehnologice sunt cheltuieli deductibile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu ridică excepţia tardivităţii precizărilor la cererea de recurs faţă de dispoziţiile art. 301 şi 303 C. proc. civ. şi totodată solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Cu privire la excepţia formulată de tardivitate a precizărilor motivelor de recurs faţă de dispoziţiile legale se reţine că nu poate fi primită, întrucât precizările reiau motivele de recurs iniţiale cu care instanţa a fost învestită în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Recursul este nefondat.
În urma unui control efectuat de către organele Direcţiei Controlului Fiscal Sibiu la reclamantă, inclusiv fostele sale sucursale, vizând perioada 1 ianuarie 1995 – 30 septembrie 1999, s-a încheiat procesul verbal din 31 decembrie 1999, înregistrat sub nr. 105/2000, prin care s-a reţinut că pentru perioada de până la 31 august 1998 aceasta a înregistrat pierderi cantitative de gaze naturale datorate scurgerilor de gaze programate pentru cuplări, refularea impurităţilor lichide, remedierea defectelor, neetanşietatea robineţilor pe care reclamanta le-a trecut pe cheltuieli de exploatare, deci nu au fost aferente veniturilor, influenţând astfel masa profitului impozabil şi diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
Totodată, s-a constatat că reclamanta în acelaşi interval a diminuat obligaţiile faţă de bugetul statului în materie de T..V.A. prin exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., aferentă cantităţilor de gaze achiziţionate şi considerate pierderi tehnologice, deficienţe în raport de care au fost stabilite obligaţiile fiscale enumerate în actul de control cu titlu de impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere aferente.
S-au reţinut: impozit pe profit în sumă de 105.617.522.456 lei, majorări de întârziere în sumă de 155.464.904.136 lei aferente impozitului pe profit, T.V.A. în sumă de 30.319.689.410 lei, majorări de întârziere în sumă de 31.143.298.687 lei aferente T.V.A., măsura de stabilire la nivelul S.N.G.N. Romgaz SA Mediaş a obligaţiilor de plată în sumă totală de 209.367.826.039 lei, ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate ale regiei, obligaţii din care se contestă efectiv impozit pe profit în sumă de 68.287.106.855 lei şi majorări de întârziere în sumă de 136.903.355.605 lei.
În procedura fiscală prealabilă, Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin Decizia nr. 288/1 martie 2001, a decis.
1) desfiinţarea procesului verbal încheiat în data de 31 decembrie 1999 de către organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Sibiu pentru capitolele referitoare la impozitul pe profit în sumă de 105.617.522.456 lei, majorările de întârziere în sumă de 155.464.904.136 lei aferente impozitului pe profit, T.V.A. în sumă de 30.139.689.410 lei, majorările de întârziere în sumă de 31.143.298.686 lei aferente T.V.A., stabilite ca urmare a activităţii proprii a S.N.G.N. Romgaz SA Mediaş, precum şi pentru capitolele referitoare la impozitul pe profit în sumă de 1.064.273.060 lei şi majorările de întârziere aferente în sumă de 2.565.997.558 lei rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, impozitul pe profit în sumă de 238.997.103 lei şi majorările de întârziere aferente în sumă de 582.917.547 lei, rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale devenită SC Exprogaz SA Mediaş, urmând a se face controlul pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi impozite, în conformitate cu cele precizate în decizie.
2. A respins ca neîntemeiată contestaţia pentru capătul de cerere referitor la măsura de stabilire la nivelul S.N.G.N. Romgaz SA Mediaş a obligaţiilor de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei.
3. A respins ca neîntemeiată contestaţia pentru capătul de cerere referitor la impozitul pe profit în sumă de 23.068.072.755 lei şi majorările de întârziere aferente în sumă de 47.570.537.147 lei, rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale devenită SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş, precum şi pentru impozitul pe profit în sumă de 43.915.763.937 lei şi majorările de întârziere aferente în sumă de 86.183.903.353 lei, rezultate ca urmare a activităţii fostei sucursale devenită SC Distrigaz Sud SA Bucureşti.
Nemulţumită de soluţia obţinută la pct. 2 şi 3, reclamanta a sesizat instanţa care a reţinut legalitatea actului contestat şi a respins acţiunea. Recurentei-reclamante i s-au stabilit în sarcină obligaţii de plată ca urmare a neregulilor constatate la fostele sucursale fără personalitate juridică ale regiei, întrucât până la 31 august 1998 (când s-a reorganizat conform HG nr. 491/1998), fosta Regie Autonomă. Romgaz Mediaş avea în componenţa sa sucursalele fără personalitate juridică, astfel încât toate veniturile şi cheltuielile acestor sucursale erau evidenţiate la nivelul regiei, care stabilea masa profitului impozabil şi, respectiv cuantumul impozitului pe profit de virat, în calitate de plătitor de impozit pe profit.
Prin art. 13 din HG nr. 491/1998, privind înfiinţarea recurentei-reclamante, s-a stabilit că aceasta preia toate drepturile şi va fi ţinută de toate obligaţiile Regiei Autonome Romgaz Mediaş în măsura în care nu se sting şi nu se repartizează pe filiale şi se substituie în toate litigiile Regiei Autonome a Gazelor Naturale Romgaz Mediaş.
Începând cu 1 septembrie 1998 în urma reorganizării regiei s-a înfiinţat S.N.G.N. Romgaz SA, iar fostele sucursale s-au transformat în filiale - societăţi comerciale pe acţiuni, cu personalitate juridică.
Prin art. 11 din protocoalele încheiate între reclamantă şi fiecare filială s-a efectuat predarea-primirea activului şi pasivului pe bază de bilanţ, a drepturilor şi obligaţiilor, iar fiecare filială rămâne răspunzătoare de exactitatea datelor reflectate în evidenţa contabilă proprie, precum şi pentru drepturile şi obligaţiile ce decurg din activitatea desfăşurată după data de 1 septembrie 1998.
Obligaţiile de plată în ce priveşte impozitul pe profit ca urmare a activităţii fostelor sucursale fără personalitate juridică au fost stabilite pentru perioada de până la 31 august 1998 şi cum recurenta a preluat toate drepturile şi obligaţiile foste regii autonome, ea rămâne răspunzătoare pentru achitarea diferenţelor de impozit pe profit şi a majorărilor de întârziere.
Art. 6 alin. (1) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit stabileşte că, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute în legislaţia în vigoare.
Pierderile fizice de gaze naturale în reţelele de transport pot fi pierderi tehnologice admise de standardele în vigoare, ce se includ în costurile de producţie şi în preţuri.
În speţă, s-a constatat că pierderile de gaze de 193.829 mii mc înregistrate la SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş şi 183.882 mii mc de la SC Distrigaz Sud SA Bucureşti, nu sunt deductibile fiscal, aşa cum bine a reţinut atât organul de control, cât şi instanţa.
Nici critica privind respingerea nejustificată a acţiunii faţă de SC Exprogaz SA Mediaş, SC Distrigaz Nord SA Târgu Mureş şi SC Distrigaz Sud SA Bucureşti pentru lipsa de calitate procesuală pasivă nu poate fi primită.
În orice acţiune în justiţie, înainte de a se discuta dreptul părţilor, instanţa este obligată să verifice calitatea părţilor, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecăţii.
Calităţii de parte în proces trebuie să-i corespundă calitatea de titular al obligaţiei şi, respectiv al dreptului ce formează conţinutul raportului de drept material dedus judecăţii, or în speţă aceste condiţii nu sunt îndeplinite de pârâtele menţionate.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N. Transgaz SA Mediaş împotriva sentinţei civile nr. 278 din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2102/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2104/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
