CSJ. Decizia nr. 2130/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2130/2003
Dosar nr. 458/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ţ.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 2770 din 8 octombrie 2002, emisă de aceasta şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat că a fost încorporat la 1 martie 1939 ,pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu la U.M. Regimentul 11 Roşiori, Cernăuţi.
La 29 iunie 1940, comuna Horbova, Ţinutul Herţa, judeţul Dorohoi, a fost invadat de trupele sovietice şi din această cauză a devenit refugiat, părăsind toate bunurile, mutându-se la Iaşi, unde avea unitatea militară şi satisfăcea serviciul militar.
La 22 iunie 1941, a fost mobilizat la Brigda a 5-a Cavalerie, plecând pe frontul de răsărit, unde a luptat cu întreaga unitate împotriva armatei sovietice.
Întorcându-se de pe front, a fost mutat în Regimentul 10 Grăniceri, la 25 noiembrie 1944, unde a prestat serviciul, ca fiind refugiat din comuna Horşova, Ţinutul Herţa, judeţul Dorohoi.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 6/CA/2003, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada strămutării sale din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ţ.G.
În motivarea recursului a reiterat aspectele legate de situaţia de fapt ale pricinii şi a invocat greşita interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că recurentul a fost încorporat voluntar la 1 martie 1939 la Regimentul 11 Roşiori, apoi a fost avansat fruntaş şi mutat la Divizia 2 Cavalerie, iar în continuare, până în anul 1945, acesta a desfăşurat activitate în cadrul armatei.
Din adeverinţa nr. 35975 din 2 iunie 1992, eliberată de Ministerul Apărării Naţionale – U.M. nr. 02418 Bucureşti, rezultă că recurentul, de la 1 martie 1939, până la 30 noiembrie 1977, când a fost trecut în rezervă, a desfăşurat activitate în cadrul armatei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Ori, în cauză, în perioada respectivă recurentul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul armatei, astfel că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că acesta nu a făcut dovada refugiului din motive etnice.
În consecinţă, în raport cu cele ce preced, se constată că recursul este nefondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.G. împotriva sentinţei civile nr. 6/CA/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2003. Contencios. Refuz restituire suma.... | CSJ. Decizia nr. 2132/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
