CSJ. Decizia nr. 2139/2003. Contencios. La revizuire (anulare acte vamale). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2139/2003
Dosar nr. 1409/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 3 iulie 2001, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea introdusă de SC V.T. România SA Arad la data de 7 august 2000 şi, precizată ulterior, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad şi Direcţia Generală a Vămilor.
Pe cale de consecinţă, a anulat ca nelegale adresa nr. 12316 din 26 iulie 2000 emisă de Biroul Vamal Arad, Decizia nr. 232 din 7 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, precum şi Decizia nr. 2809 din 4 decembrie 2000, emisă de pârâta secundă.
De asemenea, a obligat pe pârâte să restituie reclamantei suma de 6.408.878.410 lei încasată cu titlu de taxe vamale.
În sfârşit, instanţa a luat act de declaraţia reclamantei că renunţă la judecata capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 4014 din 4 decembrie 2001, a respins recursul declarat în cauză de către pârâta Direcţia Generală a Vămilor, ca nefondat.
La data de 27 decembrie 2001, această autoritate publică a Administraţiei Publice Centrale a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 242 din 3 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În sprijinul cererii sale, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a arătat că prin adresa nr. 17787 din 2 octombrie 2001, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad a solicitat autorităţilor vamale din Ungaria să transmită declaraţiile vamale de export pentru tutunul prelucrat la Societatea V T.S.D. Rt. şi reexportat către SC V.T. România Arad, precum şi o adresă din care să rezulte încadrarea tarifară declarată de societate şi acceptată de autoritatea vamală maghiară.
Din adresa nr. 15045/83-2001. V POP IV K-4062/01 comunicată de autoritatea respectivă, înregistrată la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad sub nr. 21436 din 27 noiembrie 2001 rezultă că:
- autoritatea vamală maghiară a acceptat clasificarea tarifară la poziţia 24.0310, a tutunului semiprelucrat, declarată de firma exportatoare şi susţinută de Direcţia Generală a Vămilor în faţa instanţei de fond;
- clasificarea tutunului prelucrat la poziţia tarifară 24.0310 de către Societatea V.T.S.D. Rt., acceptată de autorităţile vamale maghiare, este în deplină concordanţă cu Decizia adoptată de Comitetul Sistemului Armonizat la Sesiunea nr. 26 din luna noiembrie 2000, anexată în dosar la termenul din 6 martie 2000.
În fine, revizuienta a precizat că acest organism a decis clasificarea tutunului semiprelucrat (de tipul celui reexportat de societatea maghiară în România) la poziţia tarifară 24.0310, întrucât produsul în cauză este tutun aflat într-o etapă intermediară de fabricaţie, deci tutun semiprelucrat care nu poate fi considerat „brut".
S-a cerut schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta SC V.T. România SA Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 44 din 26 februarie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că adresa emisă de autorităţile vamale maghiare nu îndeplineşte cerinţa de a fi determinantă pentru soluţionarea litigiului, exprimând un punct de vedere care nu este obligatoriu nici pentru instanţă şi nici pentru autorităţile vamale române.
Pe de altă parte, soluţia de admitere a acţiunii se fundamentează pe o probă ştiinţifică, respectiv expertiza tehnică efectuată în cauză, conform căreia încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat este de 24.01.
Totodată, s-a avut în vedere împrejurarea că Decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000, la care se referă Decizia emisă de directorul general al pârâtei secunde, nr. 2809/2000, nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu a fost publicată în Monitorul oficial al României.
Împotriva sentinţei a declarat recurs revizuienta Direcţia Generală a Vămilor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins cererea sa de retractare, întrucât adresa primită din partea autorităţilor vamale maghiare în legătură cu situaţia exporturilor de tutun, precum şi încadrarea tarifară a tutunului semiprelucrat, îndeplineşte cerinţa de a constitui un înscris determinant, care, dacă era cunoscut de instanţă, ar fi condus la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după pronunţarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, cum deja s-a arătat, înscrisul nou de care se prevalează revizuienta îl reprezintă adresa nr. 15045/83-2001. V POP IV/1-4061/01 transmisă de autoritatea vamală maghiară ca răspuns la solicitarea Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Arad din 2 octombrie 2001.
Această adresă nu constituie însă, un înscris doveditor existent la data judecăţii, reţinut de partea potrivnică şi care nu a putut fi înfăţişat de pârâtă la proces, dintr-o cauză mai presus de voinţa părţilor. Ea exprimă o simplă opinie a autorităţii vamale maghiare cu privire la tutunul importat de reclamantă din Ungaria.
Înscrisului respectiv îi lipseşte şi o altă condiţie, implicită, pentru admisibilitatea cererii de revizuire, care rezultă pe cale de interpretare.
Este vorba de condiţia ca actul descoperit şi invocat în cererea de revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată în cauză.
Ori, documentul obţinut de revizuientă după pronunţarea sentinţei civile nr. 242/2001, nu are acest caracter astfel cum corect s-a reţinut de către curtea de apel.
Hotărârea atacată cu cererea de revizuire şi confirmată de instanţa de control judiciar cu o motivare amplă, se întemeiază îndeosebi, pe concluziile exprimate ce expertul tehnic I.I., potrivit cărora, uzanţa internaţională pentru perioada în care a avut loc importul, încadra tutunul semiprelucrat la poziţia „tarifară" 24.01.
Adăugând la considerentele expuse împrejurarea că Decizia Comitetului Sistemului Armonizat din 26 noiembrie 2000, menţionată în Decizia nr. 2809 a directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, a directorului General al Direcţiei Generale a Vămilor nu a fost publicată în Monitorul Oficial, fără temei se susţine în recurs că cererea de retractare trebuia totuşi admisă, cu consecinţa respingerii în fond a acţiunii.
Ca atare, urmează a se respinge recursul declarat de revizuientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 44 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2135/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 214/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
