CSJ. Decizia nr. 213/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 213/2003
Dosar nr. 484/2001
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1660, pronunţată în dosarul nr. 451/2000, la data de 29 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.Ş. şi F.P.S., în contradictoriu cu Consiliul Concurenţei şi intervenienta Asociaţia P. - SC P. Bucureşti şi a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de această pârâtă, dispunând anularea deciziei nr. 142 din 06 martie 2000, emisă de Plenul Consiliului Concurenţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 martie 2000 şi respectiv, 29 martie 2000, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, au fost înregistrate acţiunile formulate de reclamantul D.Ş. şi respectiv, F.P.S. care, prin încheierea din data de 23 mai 2000, au fost conexate la dosarul nr. 451/2000.
În acţiunile formulate, cei doi reclamanţi au cerut anularea deciziei nr. 142 din 6 martie 2000, emisă de Plenul Consiliului Concurenţei care, în temeiul art. 54 din Legea concurenţei nr. 21/1996, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 21 din 31 ianuarie 1998, încheiat pentru pachetul majoritar de acţiuni, pe care Statul român le deţine la SC P. SA Bucureşti.
Prin Decizia nr. 142 din 6 martie 2000, Plenul Consiliului Concurenţei a decis ca F.P.S. să completeze metodologiile de privatizare şi a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 21 din 13 ianuarie 1999, încheiat între F.P.S., în calitate de vânzător şi D.Ş., în calitate de cumpărător al pachetului majoritar de acţiuni la SC P. SA Bucureşti, reţinând că între Comisia de negociere şi D.Ş. s-a realizat o înţelegere pe verticală. care a avut ca urmare înlăturarea de pe piaţă a celorlalţi concurenţi; fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1), în special lit. g) din Legea nr. 21/1996, denaturându-se concurenţa şi posibilitatea obţinerii unui preţ avantajos pentru acţiunile scoase la vânzare.
Totodată, s-a dispus ca o comisie din cadrul Consiliului Concurenţei să stabilească prin decizie, cuantumul amenzilor contravenţionale.
La data de 26 aprilie 2001 a fost înregistrată cerere de intervenţie în interesul Consiliului Concurenţei, formulată de Asociaţia P. - SC P. sa Bucureşti, care a cerut respingerea acţiunilor şi menţinerea deciziei nr. 142 din 6 martie 2000 a Plenului Consiliului Concurenţei, susţinând, în esenţă, că la vânzarea-cumpărarea pachetului de acţiuni la SC P. SA Bucureşti, aşa cum au constatat organele de investigaţie, s-a realizat o înţelegere care a avut ca scop favorizarea reclamantului şi eliminarea asociaţiei din competiţia respectivă.
În motivarea soluţiei de admitere a acţiunii reclamanţilor şi de anulare a deciziei nr. 142 din 6 martie 2000 a Plenului Consiliului Concurenţei, instanţa de fond a reţinut, în principal, că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 21/1996, dispoziţiile acestei legi nu se aplică pieţei monetare şi pieţei titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurenţă pe aceste pieţe face obiectul unor reglementări speciale, iar controlul de legalitate se face conform reglementărilor speciale, adică OUG nr. 88/1997, modificate prin Legea nr. 99/1999 şi HG nr. 55/1998.
A mai reţinut că Legea concurenţei nu este aplicabilă în cauză, deoarece reclamantul D.Ş. nu are calitatea de agent economic, iar potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, această lege se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei săvârşite de agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici.
A mai motivat că din moment ce contractul de vânzare-cumpărare a intrat în circuitul civil, Plenul Consiliului Concurenţei nu putea constata nulitatea acestuia, aceasta fiind o prerogativă a justiţiei, iar potrivit prevederilor art. 125 din Constituţie, aceasta se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti.
Or, prin Decizia nr. 4084 din 31 iulie 2000, pronunţată de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, a fost confirmată validitatea contractului nr. 21 din 13 ianuarie 1999, fiind admise recursurile formulate de F.P.S. şi D.Ş. şi casată sentinţa civilă nr. 55 din 10 decembrie 1999, pronunţată de secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti care admisese acţiunea Asociaţiei P. - SC P. SA şi constatase nulitatea contractului respectiv, de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni de la SC P. SA Bucureşti.
Mai mult, a motivat instanţa de fond, în mod greşit a reţinut Consiliul Concurenţei, încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, neexistând probe în sensul celor reţinute în considerentele deciziei nr. 144 din 6 martie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intervenienta Asociaţia P. - SC P. SA care, la 22 ianuarie 2003, a trimis o cerere de retragere a intervenţiei şi implicit, de renunţare la judecata recursului, astfel că potrivit prevederilor art. 267 alin. (2) şi art. 246 C. proc. civ., se va lua act de acest fapt.
A formulat recurs şi Consiliul Concurenţei, criticând soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), reţinând că reclamantul nu ar fi agent economic şi că prevederile Legii nr. 21/1996, nu i-ar fi aplicabile;
- hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), considerând că ar fi incidente în cauză prevederile art. 2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 21/1996 şi că această lege nu ar fi aplicabilă în cauză, Consiliul Concurenţei neavând competenţă să constate nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra mijloacelor materiale de apărare de la dosar (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.), ignorând probele indirecte care dovedeau înţelegerea existentă între fostul F.P.S. şi D.Ş., care a avut ca rezultat denaturarea concurenţei în privinţa privatizării SC P. SA Bucureşti;
- instanţa a interpretat în mod greşit o serie de alte fapte şi împrejurări, de care depindea soluţionarea legală a cauzei.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum a susţinut în mod corect instanţa de fond, potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, dispoziţiile acestei legi nu se aplică pieţei monetare şi pieţei titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurenţă pe aceste pieţe face obiectul unor reglementări speciale.
Or, în materia privatizării societăţilor comerciale sunt aplicabile prevederile OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 şi respectiv, HG nr. 55/1998, pentru aprobarea Normelor metodologice privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active şi Ordinul nr. 59/1998, pentru aplicarea acestor norme metodologice.
De asemenea, în privinţa controlului legalităţii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor, instanţa de fond a reţinut corect că este o prerogativă a justiţiei care, potrivit prevederilor art. 125 din Constituţie, se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti.
Este adevărat că secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 55 din 10 decembrie 1999, admiţând acţiunea formulată de Asociaţia P. - SC P. SA, împotriva pârâţilor F.P.S. şi D.Ş., a constatat nulitatea contractului nr. 21 din 13 ianuarie 1999, dar secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia nr. 4084 din 31 iulie 2000, a admis recursurile formulate de F.P.S. şi D.Ş., a casat prima hotărâre şi a respins acţiunea formulată, confirmând astfel validitatea contractului respectiv.
Astfel fiind, rezultă că primele două motive de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar examinarea celorlalte motive, care se referă la fondul cauzei, este inutilă, aspectele de fond fiind cercetate de instanţele comerciale care s-au pronunţat irevocabil în această cauză.
În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Concurenţei, împotriva sentinţei civile nr. 1660 din 29 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de Asociaţia P. – SC P. SA Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2516/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 213/2003. Contencios. Refuz restituire suma.... → |
|---|
