ICCJ. Decizia nr. 216/2003. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.216
Dosar nr.1598/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Piteşti sub nr. 4476 din 18 octombrie 2002, reclamanţii S.P. şi S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC „G” SA Piteşti, şi Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, în calitate de succesor în drept al Ministerului Comerţului, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M08 nr.0004 din 25 ianuarie 2003 emis de Ministerul Comerţului, numai pentru suprafaţa de 2.055 mp teren situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, această suprafaţă de teren fiind proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că:
- deţin în proprietate în calitate de moştenitori ai autoarei lor, un termen în suprafaţă de 5000 mp situat în municipiul Piteşti din care, prin Decretul nr.181/1974, a fost expropriată suprafaţa de 845 mp. pentru construirea unui bloc de locuinţe;
- după anul 1975, suprafaţa de teren rămasă, de 4155 mp, afostocupată abuziv, fără titlu, de C.A.P. Bascov şi de Întreprinderea de Comerţ cu Ridicata pentru Produse Metalo-Chimice Piteşti (I.C.R.M. Piteşti) actual -S.C. „G” SA Piteşti, aceasta din urmă împrejmuind cu gard din prefabricate o suprafaţă de 2055 mp;
- făcând demersuri pentru a le fi restituit terenul pe calea Legii nr.10/2001, au luat cunoştinţă de faptul că pentru suprafaţa de 2055 mp. a fost emis de către Ministerul Comerţului certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea S.C. „G” SAPiteşti, fără ca aceasta să facă dovada dreptului de administrare şi numai ca urmare a menţiunilor nereale pe care le conţine anexa 2 la acest act;
- cu adresa nr.2397 din 21 august 2002 au solicitat Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, succesorul în drept al Ministerului Comerţului, să procedeze la anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate însă, prin adresa de răspuns nr. 2509 din 24 septembrie 2002 li s-a răspuns că emiterea certificatului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta S.C. „G” SA Piteşti a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 5, alin. (5) din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ. În acest sens, pârâta a susţinut că: certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a fost înregistrat în regimul de transcripţiuni la data de 7 februarie 1994 şi înscris în Cartea funciară a localităţii Piteşti la data de 6 septembrie 2000 iar potrivit art. 712 C. proc. civ., în vigoare la data transcrierii, coroborat cu art.27 alin. (1) şi art. 58, alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul, dreptul de proprietate a devenit opozabil faţă de terţi de la data transcrierii în registrul de transcripţiuni; potrivit art. 5, alin.(5) din Legea nr. 29/1990, introducerea cererii la instanţa de contencios administrativ nu se poate face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ atacat; întrucât reclamanţii şi-au exercitat dreptul la acţiune cu depăşirea termenului de un an, urmează ca acţiunea să fie respinsă ca tardivă.
La rândul său, pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a depus întâmpinare prin care aridicat excepţia tardivităţii acţiunii şiexcepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru prima excepţie prezentândaceeaşi argumentare ca şi pârâta S.C. „G” SA Piteşti.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pârâtul a arătat următoarele:
- potrivit art. 2 din Legea nr.29/1990, la instanţele de contencios administrativ nu pot fi atacate actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, prin lege specială, o altă procedură judiciară;
- conform reglementării Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada menţionată, pot solicita instanţelor de drept comun restituirea imobilelor în condiţiile acestei legi;
- pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în curs de soluţionare acţiunea ce face obiectul dosarului nr.8980/2002, prin care reclamanţii au solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis de Ministerul Comerţului în favoarea SC „G” SA Piteşti, numai pentru suprafaţa de 2055 mp teren situat în municipiul Piteşti, acţiunea reclamanţilor fiind întemeiată pe prevederile art. 46 din Legea nr.10/2001.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că:
- emiterea certificatului de atestare a dreptului deproprietate asupra terenului în favoarea SC „G” SA Piteşti s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii;
- la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv, 25 ianuarie 1993, suprafaţa de terensituată în oraşul Piteşti, seafla în patrimoniul SC „G” SA conform dispoziţiilor Decretului Consiliului de Stat nr.264 din6 iulie 1972 prin care a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului, fiind dat în administrarea Întreprinderilor de Comerţ cu Ridicata pentru Produse Metalo-Chimice,terenul în suprafaţă de 9.424 mp. situat în municipiul Piteşti, teren care, ulterior, prin efectul Legii nr.15/1990, a constituit proprietatea SC „G” SA;
- suprafaţa de 4.486 mp. teren pe care reclamanţii susţin că SC „G” SA o deţine fără titlu este justificată însubsolul anexei 2 a certificatului de atestare, prin aceea că vechile măsurători nu au avut la bază ridicăritopografice cu aparat, astfel că în cazul unor eventualeinexactităţi cuprinse în această anexă, răspunderea revine organele competente care au semnat acest document.
Cercetând cauza sub aspectul excepţiilor ridicate de pârâţi, instanţa sesizată Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.4/F-C din 15 ianuarie 2003, a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, este întemeiată,întrucât art. 2, lit. c) din Legea nr. 29/1990 consacră un fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ care este o acţiune subsidiară, admisibilă doar atunci când titularul dreptuluila acţiune nu are alt mijloc juridic pentrurecunoaşterea dreptului lezat. Instanţa a mai reţinut că, de fapt, reclamanţii urmăresc restituirea terenului în temeiul Legii nr.10/2001.
Împotrivaacestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii şi pârâta SC „G”.
În motivele de recurs formulate, recurenţii S.P. şi S.M. au arătat că, prin admiterea excepţiei, instanţa a pronunţat o soluţie greşită, nerecunoscând că pentru apărarea dreptului şi interesului lor legitim, aceştia aveau la îndemână trei căi: acţiunea în contencios administrativ pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului; acţiunea în revendicarea terenului în discuţie, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul; acţiunea în revendicare în temeiul Legii nr.10/2001.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC „G” SA, acesta se referă la faptul că instanţa nu a dispus obligarea reclamanţilor ca părţi căzute în pretenţie, la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta le-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile art.274, alin. (1) C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constatăcă recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art.137, alin.(1) C. proc. civ., instanţa de judecată, soluţionând cauza, se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Deşi, pârâtele din această cauză au depus întâmpinare prin care invocă excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, instanţa, la judecarea cauzei, nu a pus în mod corect în discuţie aceste excepţii, făcând referire la utilitatea formulării acţiunii în raport cu reglementarea art. 46 din Legea nr.10/2001.
Soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată este greşită în raport cu aspectul reţinut de instanţă în considerente, şianume că, excepţia inadmisibilităţii acţiunii este întemeiată.
Instanţa a motivat inadmisibilitatea acţiunii în raport cu reglementarea art.2, lit. c) din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ şi a reţinut că reclamanţii urmăresc restituirea terenului în temeiul Legii nr.10/2001, fără să fie administrate dovezi privind modul de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţi la instanţa de drept comun, conform celor susţinute de pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, prin întâmpinarea depusă.
Pentru cele arătate, recursurile vor fiadmise, sentinţa instanţei de fond va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în conformitate cu prevederile art.313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de s.p., S.M. şi S.C. „G” SA Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 4/F-C din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2003. Contencios. Anulare a hotarârii... | ICCJ. Decizia nr. 224/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
