ICCJ. Decizia nr. 224/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.224
Dosar nr.3058/2003
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 2381 din 28 martie 2003, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, anularea hotărârii nr. 8396 din 13 martie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că:
- la data de 2 noiembrie 1941, când Ardealul de Nord se afla sub jurisdicţia Statului ungar, tatăl său care lucra la Întreprinderea Drumuri şi Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soţiaînsărcinată şi cu cei şase copii minori, pentru care şi reclamantul, din localitatea de domiciliu Cluj în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, continuând să desfăşoare aceeaşi activitate;
- pe perioada strămutării, situaţia întregii familii a fost grea, locuind cu chirie, trăind dintr-un salariu mic şi necunoscând limba maghiară;
- strămutarea unei familii numeroase într-o localitate din Ungaria, cu populaţie mică, a avut drept scop integrarea şi maghiarizarea întregii familii şiconstituţie persecuţie din motive etnice;
- în luna iunie 1945, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu;
- deşi a făcut dovada situaţiei invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea acesteia, cu menţiunea că din actele depuse nu rezultă că petentul se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr.189/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta - Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acţiunii, arătând că:
- la data de 2 noiembrie 1941, reclamantul împreună cu întreaga familie s-a mutat din localitatea Cluj aflată sub ocupaţie austro-ungară, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, schimbarea domiciliului fiind urmarea mutării în interesul serviciului a tatălui reclamantului, situaţie ce nu poate fi considerată persecuţieetnică, întrucât titularul a continuat aceeaşi activitate, nefiind obligat să se refugieze;
- legea nu poate fi interpretată în sensul că orice persoană care şi-a schimbat domiciliul dintr-un motiv sau altul, în cadrul graniţelor aceluiaşi stat condus de acelaşi regim politic, poate să obţină statutul de refugiat şi drepturile ce decurg din acest statut. Măsurile reparatorii prevăzute de lege se referă la persoanele care au fost persecutate etnic, fiind nevoite să-şi părăsească domiciliul şi să se refugieze în afara zonei de ocupaţie.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 572 din 15 mai 2003, a admis acţiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 8396 din 13 martie 2003 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, pentru perioada 2 noiembrie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
- familia reclamantului, fiind numeroasă, cu mulţi copii, a fost determinată să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, fiind strămutată într-o localitate din Ungaria, cu populaţie mică, scopul urmărit de Statul ungar fiind acela al integrării românilor şi în final al maghiarizării acestora;
- tatăl reclamantului a fost mutat cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, însă, din probele administrate rezultă că schimbarea domiciliului a fost suferită nu numai de capul familiei ci şi de toţi membrii acesteia, respectiv, copiii minori şi soţia însărcinată, fapt ce duce la concluzia că întreaga familie a fst nevoită să părăsească domiciliul, fiind strămutată;
- reclamantul, fiind minor, a fost obligat să-şi urmeze familia în Ungaria, astfel că îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că:
- Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, ori, în cauza de faţă, reclamantul şi-a urmat familia în localitatea Mezoors din Ungaria, localitate unde tatăl acestuia a fost mutat cu serviciul, continuând să desfăşoare aceeaşi activitate, nefiind obligat să se refugieze;
- schimbarea domiciliului familiei reclamantului, nefiind determinată de o persecuţie etnică, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ. această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care din motive etnice au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate. Prin urmare legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit şi copiii minori care şi-au urmatpărinţii în localitatea de strămutare, respectiv, de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor strămutaţi, respectiv refugiaţi.
Reclamantul a făcut dovada cu actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei că, în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicţia Statului Ungar, tatăl său care lucra la Întreprinderea de Drumuri şi Poduri Cluj, a fost determinat ca, împreună cu întreaga familie, să părăsească locuinţa şi localitatea de domiciliu, fiind strămutat într-o localitate din Ungaria, cu populaţie mică, unde a continuat activitatea.
Mutarea tatălui reclamantului şi a familiei acestuia, alcătuită din soţia însărcinată şi şase copii minori, printre care şi reclamantul,pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale acestuia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică
Cum reclamantul, minor fiind, şi-a urmat familia în localitatea Mezoors din Ungaria, acesta a împărtăşit situaţia familiei, suportând consecinţele strămutării care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 572 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 216/2003. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 2313/2003. Contencios. Anularea partiala a... → |
|---|
