CSJ. Decizia nr. 2495/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2495/2003
Dosar nr. 355/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul Baroului de avocaţi Maramureş a avizat negativ cererea reclamantului Ş.G., privind primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, motivând că prestaţia acestuia la testul scris a fost neconvingătoare.
Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1130 din 13 iunie 2001, a respins cererea reclamantului de acordare a scutirii de examen.
Consiliul U.A.R., prin Decizia nr. 8553 din 15 decembrie 2001, a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva deciziei nr. 1130/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 102 din 21 martie 2002, a admis acţiunea, a anulat deciziile atacate şi a obligat pârâţii să emită pentru reclamant Decizia de primire în avocatură, cu scutire de examen.
Împotriva sentinţei au declarat recurs U.A.R. şi Baroul Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 363 din 30 ianuarie 2003, a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat sentinţa atacată şi, în fond, a respins acţiunea, reţinând că avizul negativ a fost justificat de răspunsurile reclamantului la întrebările contestatorului formulat de Baroul Maramureş.
Împotriva acestei decizii, Ş.G. a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 318 alin. (1) şi art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei se arată că instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs invocat de Baroul Maramureş, privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză. De asemenea, că din greşeală evidentă, instanţa de recurs nu a examinat cauza sub toate aspectele.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitative arătate de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare). Se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Dar, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării procesului, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs care să fie soluţionată de aceiaşi instanţă, pe motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Or, în cauză, susţinerile formulate prin contestaţie în anulare au fost invocate şi examinate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de recurs şi respinse ca neîntemeiate.
Faţă de considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., astfel încât contestaţia în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ş.G. împotriva deciziei nr. 363 din 30 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2492/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2496/2003. Contencios. La cererea de... → |
|---|
