ICCJ. Decizia nr. 250/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.250
Dosar nr.3090/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 200.
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 iunie 2003, L.A. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor să se dispună anularea hotărârii nr. 5173 din 6 iunie 2003, prin care comisia constituită pentru aplicarea OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din comuna Vadu Crişului, judeţul Bihor, la Roşia localitate situată în acelaşi judeţ.
Că, deşi a făcut dovada naşterii în comuna Zece Hotare, în timpul refugiului părinţilor, pârâta i-a respins cererea pentru considerente ce nu-şi găsesc suportul în dispoziţiile legale în vigoare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 285/CA din 7 iulie 2003 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa a reţinut că din interpretarea art.1 lit. c) al OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 şi Normele de aplicare aprobate prin HG nr.127/2000, rezultă căbeneficiază de drepturile recunoscute persoanelor refugiateşi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor, pentrumotive etnice.
Hotărârea a fostatacată cu recurs de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, deoarece strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu constituie o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe la data strămutării şi să fi avut domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată.
Că, legislaţia română în vigoare nu recunoaşte capacitate de folosinţă şi nici capacitate de exerciţiu fătului conceput, singura excepţie fiind aceea în care acesta să se fi născut viu.
Critica nu este întemeiată.
Cu actele de stare civilă depuse în dosar, declaraţia autentică a martorului Ţ.T. şi extrasul nr. C/690 din 18 martie 2003 eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, s-a dovedit naşterea reclamantului L.A. la data de 1 februarie 1943, în comuna Zece Hotare, judeţul Bihor, în timpul refugiului părinţilor săi din comuna Vadu Crişului, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.
Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna septembrie 1940 şi data de 6 martie 1945.
Curtea de Apel Oradea a reţinut în mod corect această stare de fapt, ca şi concluzia că Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuţi în refugiu de la beneficiul instituit prin art.1 lit. c) al OG nr.105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat alături de părinţi, aceleaşi privaţiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de domiciliu.
Pe de altă parte, Precizările nr.1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale invocate de pârâtă în întâmpinare, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptăţite la recunoaşterea calităţii de beneficiar, adaugă nepermis la lege şi nu pot să justifice soluţia adoptată prin hotărârea nr. 5173 din 6 iunie 2003, de respingere a cererii reclamantului.
Ţinând seama de aceste considerente şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, în sensul art. 306 alin.2 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.285/CA/2003–P din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2497/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 251/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
