CSJ. Decizia nr. 2497/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2497/2003
Dosar nr. 2363/2002
Şedinţa publică din 24 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 35 din 6 decembrie 2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României a respins întâmpinarea formulată de SC V.C. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 223 din 29 octombrie 2001, emisă de preşedintele secţiei de control ulterior I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că măsurile care au fost dispuse prin Decizia nr. 223 din 29 septembrie 2001 a preşedintelui secţiei de control ulterior I în ce priveşte clarificarea juridică a terenurilor aferente construcţiilor şi incintelor SC V.C. SA Iaşi şi în legătură cu întocmirea formelor legale pentru majorarea capitalului social, cu contravaloarea acestora pentru a fi înaintate organelor în drept în vederea aprobării şi luării în evidenţă, inclusiv la Oficiul Registrului comerţului, precum şi pentru înregistrarea în evidenţă contabilă şi tehnico-operativă, a majorării capitalului social şi în patrimoniul societăţii, iar în final transmiterea în totalitate a pachetului de acţiuni rezultat din modificarea capitalului social, nu au fost aduse la îndeplinire până la termenul stabilit, nefiind întocmită documentaţia necesară şi nu s-a reflectat în evidenţa contabilă patrimoniul societăţii şi situaţia terenurilor.
Referitor la vânzarea activului Ferma zootehnică Isaiia, cu valoare rămasă neamortizată, despre care societatea a afirmat că a fost nevoită să reducă capitalul social cu diferenţa neamortizată, întrucât nu i-a clarificat situaţia juridică, prin obţinerea titlului de proprietate, s-a considerat că nu s-a ştirbit cu nimic capitalul social, ci dimpotrivă acesta s-a majorat cu cuantumul preţului obţinut, urmând ca numai patrimoniul înstrăinat să fie scos din inventar.
În privinţa activului Trustul T.B. care trebuia dezmembrat şi valorificat ca atare ori casat, s-a apreciat că însăşi societatea recunoaşte că nu a întocmit documentaţia necesară pentru majorarea sau reducerea capitalului social.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional SC V.C. SA Iaşi, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 290 din 7 iunie 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de SC V.C. SA Iaşi, reţinând, în esenţă, că abaterile financiare şi măsurile dispuse prin decizie au fost justificate, acestea fiind recunoscute chiar de către societate care, ulterior, a întreprins o serie de demersuri pentru intrarea în legalitate, care au rămas nefinalizate. Totodată, s-a reţinut şi că încercarea de a critica unele aspecte mai puţin clare din sentinţă nu poate conduce la rezolvarea problemei de fond şi anume, înlăturarea unor abateri constatate în cadrul controlului efectuat la societatea comercială şi nici la anularea deciziei emise în acest scop, precum şi a sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, SC V.C. SA Iaşi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs se susţine că Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea soluţiei fiind superficială, fără a lămuri situaţia de fapt.
De asemenea, se arată că în mod greşit s-a reţinut că societatea a recunoscut abaterile financiare şi măsurile dispuse, în raport cu faptul că măsurile dispuse prin procesul-verbal de control şi cele din Decizia preşedintelui secţiei de control ulterior sunt diferite, societatea exprimându-şi acordul doar cu primele.
Totodată, recurenta susţine că motivarea sentinţei nr. 35/2001 este confuză atât cu privire la situaţia celor două active închise operaţional, cât şi referitor la situaţia juridică a terenurilor aferente construcţiilor şi incintelor unităţii, arătând şi că este lipsită de posibilităţi legale pentru aducerea la îndeplinire a celor dispuse de preşedintele secţiei de control ulterior .
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de fond, în opinia recurentei, nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei la 12 aprilie 2002 prin care s-a făcut dovada ieşirii din patrimoniul societăţii a activului închis operaţional Ferma zootehnică Isaiia.
Mai mult, arată recurenta, deşi chiar instanţa de recurs jurisdicţional a solicitat aceste înscrisuri, aceasta a omis a se pronunţa asupra lor.
Examinând Decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., aplicabile şi în cazul hotărârilor instanţelor Curţii de Conturi, hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În cauză, se constată că, deşi în şedinţa din 22 martie 2002 secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a amânat judecarea cauzei în vederea completării materialului probator, iar la data de 12 aprilie 2002 societatea s-a conformat dispoziţiei instanţei, totuşi, a omis să le analizeze în vederea corectei stabiliri a situaţiei de fapt.
Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar instanţa de recurs jurisdicţional a reţinut că prima instanţă, a cărei sentinţă a menţinut-o, nu a făcut o demarcaţie clară între cele două măsuri dispuse prin decizie referitor la cele două active şi la clarificarea situaţiei juridice a terenurilor aferente construcţiilor şi incintelor unităţii, iar sentinţa are unele aspecte mai puţin clare.
Prin urmare, constatându-se că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, urmează a se admite recursul, a se casa Decizia atacată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru formularea motivelor privind situaţia de fapt şi de drept în baza examinării întregului material probatoriu administrat de părţi, precum şi cu respectarea dispoziţiilor art. 129 şi art. 261 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC V.C. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 290 din 7 iunie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2496/2003. Contencios. La cererea de... | ICCJ. Decizia nr. 250/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
