CSJ. Decizia nr. 2561/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2561
Dosar nr. 2339/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. P.C.C. SRL a solicitat, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării deciziei nr. 305 din 13 mai 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi a procesului-verbal nr. 990 din 25 martie 2002 emis de Garda Financiară Centrală, până la soluţionarea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 662 din 20 iunie 2002, a respins cererea reclamantei, cu următoarea motivare:
Prin Decizia nr. 305 din 15 mai 2002, Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată de S.C. P.C.C. SRL Bucureşti împotriva procesului verbal nr. 990 din 25 martie 2002, întrucât nu a fost depusă în termenul legal.
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 nu sunt incidente în cauză, întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor motive temeinic justificate şi, totodată, nici iminenţa producerii unor pagube pentru reclamantă, având în vedere că procesul verbal de control nu a fost pus în executare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, susţinând, în esenţă, că sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea actului de control, având în vedere că, prin punerea acestuia în executare, societatea riscă pierderea unei părţi importante a capitalului său, precum şi pierderea licenţei de organizare a jocurilor de noroc.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea actului administrativ până la soluţionarea cauzei.
Or, în cauză, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube pentru reclamantă.
Astfel, simplu fapt că s-au emis formele de executare a actului de control aşa cum susţine reclamanta, prin actele depuse la dosar, nu este de natură a evidenţia existenţa celor două condiţii esenţiale prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. P.C.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 662 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 iunie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 256/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | CSJ. Decizia nr. 2564/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
