CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Contencios. Anularea Regulamentului privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere la Institutul National al Magistraturii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2559/2003
Dosar nr. 1179/2002
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 31 iulie 2001, prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanţii B.S.G. şi D.A. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând anularea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii emis la 16 iulie 2001.
Au susţinut reclamanţii că prin art. 2 ce adaugă la lege, respectiv la art. 46 din Legea nr. 92/1992, prin fixarea ca şi condiţie de primire la concurs a mediei 8,50 la examenul de licenţă, se încalcă dreptul la alegerea profesiei, la muncă.
La data de 3 august 2001 şi 7 august 2001, au mai formulat, în cauză, cerere de intervenţie în interes propriu şi C.F., P.G., PE, TM, N.A., P.D., B.D. şi U.I. Intervenienţii au solicitat şi suspendarea aplicării regulamentului, cu prorogarea termenului înscrierii la concurs.
La data de 15 august 2001, Asociaţia Magistraţilor din România a depus o cerere de intervenţie accesorie, în care s-a motivat calitatea procesuală, că reclamanţii au formulat incomplet acţiunea, în sensul că trebuia a se solicita anularea ordinului prin care a fost aprobat regulamentul şi că reclamanţii nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea contenciosului administrativ.
Instanţa de fond, prin încheierea din 15 august 2001, a admis, în principiu, cererile de intervenţie în interes propriu, cât şi intervenţia accesorie.
Prin aceiaşi încheiere au fost respinse excepţiile invocate de către Ministerul Justiţiei, cât şi cererea de suspendare a efectelor regulamentului.
Împotriva încheierii din 15 august 2001 au declarat recurs reclamanţii şi intervenienţii U.I. şi P.E.
Prin Decizia nr. 3675/2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul celor doi intervenienţi, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta D.A. şi a constatat nul recursul declarat de B.S.G.
În continuarea judecăţii la fond, U.C., P.E., T.M., B.D. şi N.A. au depus o cerere de completare şi modificare a acţiunii, cerând şi daune morale, precum şi solicitarea că urmează să se constate inexistenţa Ordinului nr. 1478 din 13 iulie 2001, acesta nefiind publicat în Monitorul Oficial, obligaţie prevăzută de art. 10 din Legea nr. 24/2000. În acest sens, cu referire la inexistenţa Ordinului nr. 1478/2001, s-au făcut completări şi de ceilalţi intervenienţi, în interes propriu şi reclamanţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 178 din 21 februarie 2002 a respins cererea completată şi precizată a reclamanţilor şi intervenienţilor, a respins cererile de intervenţie în interes propriu, ca neîntemeiate şi ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie. Au fost respinse excepţiile invocate de pârât, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond sesizată a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii, în interes propriu, nu au solicitat anularea ordinului, ci a regulamentului de desfăşurare a concursului şi că în contencios nu se poate constata nulitatea, deoarece conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa este competentă numai să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, că nu este efectuată procedura prealabilă referitoare la Ordinul nr. 1478/2001, astfel că acţiunea ar fi neîntemeiată.
Împotriva sentinţei nr.1 78/2002, au declarat recurs reclamanţii U.C., P.E. şi B.D., criticând soluţia, în sensul că instanţa nu a observat că ei au cerut anularea Regulamentului de organizare şi funcţionare a concursului, iar în ceea ce priveşte ordinul, dacă acesta era publicat şi producea efecte juridice, evident se înţelege că se solicita şi anularea acestuia, dar cum nu există, nu se putea solicita anularea lui.
Recursul declarat se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune.
În conformitate cu prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie în aflarea adevărului şi a pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, iar la pct. 4 al aceluiaşi art. 129, judecătorul este în drept să ceară părţilor explicaţii şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare.
Simpla constatare a instanţei de fond, că acţiunea nu este întemeiată, deoarece reclamanţii şi intervenienţii au solicitat anularea regulamentului, dar nu şi a ordinului care aprobă acest regulament, demonstrează că judecata s-a desfăşurat cu încălcarea prevederilor art. 129 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
În acest sens, instanţa avea obligaţia să stabilească dacă acest regulament a fost aprobat prin Ordin al Ministerului Justiţiei, dacă acest ordin face parte din categoria actelor administrative ce trebuie publicate în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte juridice sau aceste efecte ale ordinului se produc prin comunicarea şi aducerea la cunoştinţa celor interesaţi, la instanţele din ţară. Trebuia ca instanţa să pună în discuţia părţilor aceste chestiuni de lămurit, după cum şi dacă părţile, cerând anularea art. 2 din regulament, înţeleg implicit să solicite şi anularea Ordinului nr. 1478/C din 13 iulie 2001.
Neprocedând în acest sens, instanţa a pronunţat o sentinţă nelegală, Curtea urmând să admită recursul, să caseze sentinţa nr. 178 din 21 februarie 2002 şi să trimită cauza la aceiaşi instanţă, pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte motive din recurs, ca apărări ale reclamanţilor-recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.C., P.E. şi B.D., împotriva sentinţei civile nr. 178 din 21 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2556/2003. Contencios.. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Contencios → |
|---|
