ICCJ. Decizia nr. 267/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.267
Dosar nr.963/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.122 din 16 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicţional Mehedinţi a admis în partecontestaţia formulată de V.E.împotriva deciziei de imputare nr. 3 din 2 martie 2001, emisă de Direcţia Silvică Mehedinţi, prin care i s-a imputat suma de 67.491.819 lei reprezentând 126,445 mccioate lipsăîn gestiune P.456 şi P.39 şi a menţinut-o pentrusuma de 6.397.965 lei.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a formulat recurs jurisdicţional Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi, cu motivarea că, în primul rând este tardiv introdusă contestaţia pe considerentul că s-a depus contestaţia la o altă instanţă decât cea competentă iar Colegiul Jurisdicţional a fost sesizat după trecerea timpului de 30 zile de la comunicare.
Cu privire la fondul cauzei, pentru a beneficia de riscul normal al serviciului, pădurarul trebuia să depună la sediul ocolului întermen de 24 ore de la constatarea faptei care a produs o pagubă, un act în care să se precizeze procedura prejudiciului şi să se solicite ajutorul şefului de destrict şi alconducerii Ocolului în depistarea făptuitorului.
În lipsa sesizării, contestatorului nu i se poate acorda riscul normal al serviciului.
Prin interpretarea eronată a Ordonanţei Guvernuluinr.17/ 2000, s-a înlăturat obligarea contestatorului la plata TVA aferent deşi acesta eradatorat de la data constatării.
Prin Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a SecţieiJurisdicţionale a Curţii de Conturi, s-a respins recursul jurisdicţional declarat de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicţional Mehedinţi.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică prin care s-a concluzionat că valoarea reală a prejudiciului este de 6.536.545 lei, fără TVA.
Prejudiciul stabilit de intimată s-asupraevaluat cu un volum de 70,11 mc masă lemnoasă, deoarece s-au imputat 287 cioate pe care s-a observat conturul a două-trei mărci care au făcut obiectulunor marcări legale,justificate la controalele ulterioare, de asemenea nu s-a acordat deşi se impunea riscul normal al serviciului.
S-a reţinut paguba reală de 6.397.965 lei.
Cu referire laintroducerea tardivă a contestaţiei s-a avut în vedere că iniţial V.E. a introdus contestaţia la Judecătoria Strehaia, iar potrivit practicii instanţelor, în aceste situaţii se ia în calcul termenul la care a fost sesizată prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 12/2003, a formulat recurs Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi, criticând-o astfel:
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs ce erau documentate pe bază de acte – respectiv motivele cu numărul 3 şi 4.
Nu s-a pronunţat dacă la bunurile lipsă imputabile se aplică sau nu TVA deşi era obligatoriu.
Nu s-a avut în vedere că expertizele efectuate în cauză nu au stabilit corect despăgubirile datorate fondului forestier printr-o interpretare greşită a Legii nr. 81/1993. În acest sens se impune efectuarea unei noi expertize tehnice.
Pentru stabilirea exactă a prejudiciului se impunea analizarea celor 1013 cioate reţinute în actul de control.
Acordarea riscului normal al serviciului este atributul exclusiv al Comitetului Director al Direcţiei Silvice conform art. 22 din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul Ministrului Silviculturii nr.15/1998.
Nu rezultă din dosarul de fond că s-au îndeplinit dispoziţiile legale privind acordarea acestui risc.
În mod eronat prin expertizele efectuate s-a acordat riscul normal pentru toţi arborii cu diametrul sub 16 cm. deşi nu s-a invocat nici o dispoziţie legală.
Instanţa nu a avut în vedere faptul că nu s-a depus contestaţia în termenul de 30 de zile de la instanţa competentă, mai ales că în decizie s-a menţionat instanţa la care eventual ar putea depune contestaţie.
Analizându-se actele şi lucrăriledosarului, constată următoarele:
Într-adevăr, instanţa de fond nu a analizat în luminasusţinerilor şi actelor depuse precum şi temeiurilorde drept invocate, punctele 3 şi 4 din motivele de recurs ale Regiei Naţionale a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi.
Faţă de obiecţiunile formulate la expertizele efectuate neanalizate, impunându-se o verificare privind cele 1013 cioate reţinute în actul de control conform Legii ne.81/1993, în cauză este necesară efectuarea unei noi expertize tehnice.
Deşi s-a reţinut că trebuia acordat şi avut în vedere risculnormal al serviciului de 30% nu s-a analizat şi îndeplinirea condiţiilor legale conform cărora se admite şi cu elucidarea în situaţia arborilor cu diametru sub 16 cm.
Cu privire la tardivitate ce se va analiza cu prioritate se va avea în vedere şi menţiunea recurentei privind indicarea în Deciziade imputare a instanţei competente în soluţionarea contestaţiei.
Pentru considerentele de mai sus, se va admite recursul, se va casa Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi sentinţa nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicţional Mehedinţi şi se va trimite cauza spre rejudecare, instanţei competente Tribunalului Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Mehedinţi împotriva deciziei nr. 12 din 17 ianuarie 2003 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.
Casează Decizia nr.12 din 17 ianuarie 2003 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi sentinţa nr. 122 din 16 octombrie 2002 a Colegiului Jurisdicţional Mehedinţi şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 274/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
