CSJ. Decizia nr. 2739/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2739/2003
Dosar nr. 1162/2002
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de sesizare nr. 66 din 21 mai 2001, Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Maramureş a solicitat, printre altele, obligarea pârâţilor B.M. şi P.I. la plata în solidar a sumei de 12.847.088 lei, reprezentând indemnizaţie de conducere achitată nelegal Secretarului Consiliului Local al comunei Cupşeni (pct. 3, 4 şi 5 din actul de sesizare).
Colegiul jurisdicţional Maramureş, prin sentinţa nr. 35 din 11 septembrie 2001, a respins actul de sesizare în ce priveşte pct. 3, 4 şi 5, apreciind că indemnizaţia de conducere a fost acordată legal secretarului comunei, art. 8 din Legea nr. 154/1998 stipulând expres dreptul persoanei care ocupă funcţii de conducere, de a beneficia în cadrul retribuţiei lunare de o indemnizaţie de conducere.
Împotriva acestei sentinţe, Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş a declarat recurs jurisdicţional, criticând-o în sensul că, în mod greşit, au fost respinse capetele de sesizare 3, 4 şi 5.
Prin Decizia nr. 51 din 1 februarie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi cu majoritate de voturi, a admis recursul jurisdicţional, modificând sentinţa atacată şi obligând în solidar pe pârâţii P.I. şi B.M. la plata către Consiliul Local Cupşeni a sumei de 6.313.710 lei, precum şi a dobânzii de 36,86% pe an, aferentă sumei de 12.847.088 lei, până la recuperarea prejudiciului, constatând, totodată, că diferenţa de prejudiciu de 6.531.378 lei s-a acoperit în întregime la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P,I, şi B,M,, precum şi Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii, prin motivele de recurs, susţin că în soluţionarea recursului jurisdicţional declarat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş, instanţa de recurs nu a ţinut seama de prevederile legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speţă salarizarea secretarului unităţii administrative, care îndeplineşte o funcţie de conducere.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 69/1991, republicată şi art. 85 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, secretarul Consiliului Local coordonează activitatea compartimentelor de stare civilă, autoritate tutelară, asistenţă socială, compartimentul juridic şi secretariat din cadrul primăriei.
Deşi Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, nu prevede în mod expres dreptul secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale la indemnizaţie de conducere, din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 154/1998 cu cele ale art. 6 alin. (4) din OUG nr. 26/1997, republicată, se impune concluzia admisibilităţii dreptului secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale, de a primi indemnizaţie de conducere la nivelul indemnizaţiei de conducere a directorilor din aceste instituţii, punct de vedere însuşit şi de către Ministerul Administraţiei Publice – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. care are şi atribuţii în domeniul controlului aplicării legislaţiei privind funcţia şi funcţionarii publici.
Procentul concret este atributul preşedintelui consiliului judeţean, respectiv al primarului, care au calitate de ordonatori principali de credite conform art. 116 alin. (1) lit. h) şi respectiv, art. 68 alin. (1) lit. f) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
În virtutea acestor prerogative conferite de lege şi din interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 154/1998 şi cele ale art. 6 alin. (4) din OUG nr. 26/1997, republicată, rezultă dreptul secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale, de a primi indemnizaţie de conducere, acordată în limitele bugetelor locale şi conform procentelor stabilite de lege.
Instanţa de fond, în mod corect, a apreciat că primarul şi contabilul-şef au procedat legal, atunci când au acordat indemnizaţie de conducere secretarului primăriei, astfel încât instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
În raport de cele ce preced, recursurile declarate în cauză se vădesc fondate şi urmează a fi admise, casată Decizia Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, respins recursul jurisdicţional al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş şi menţinută sentinţa pronunţată de Colegiul jurisdicţional Maramureş, ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P.I. şi B.M. şi de către Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României. împotriva deciziei nr. 51 din 1 februarie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia nr. 51 din 1 februarie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Respinge recursul jurisdicţional al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Maramureş şi menţine sentinţa nr. 35 din 11 septembrie 2001 a Colegiului jurisdicţional Maramureş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2738/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2740/2003. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
