CSJ. Decizia nr. 2807/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2807/2003
Dosar nr. 1551/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 30, pronunţată la data de 26 februarie 2003 în dosarul nr. 2413/2002, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC S. SA Bucecea, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Botoşani şi a anulat Decizia nr. 225 din 22 martie 2002 emisă de direcţia de specialitate din cadrul ministerului şi procesul-verbal de control nr. 598 din 5 februarie 2002 încheiat de pârâta II, reclamanta fiind exonerată de plata sumei de 5.741.742.495 lei cu T.V.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul verbal nr. 598 din 5 februarie 2002, organele de control din cadrul secţiei Botoşani a Gărzii Financiare au constatat că, în perioada octombrie – decembrie 2001, societatea comercială reclamantă a achiziţionat de la producători, cantităţi de sfeclă de zahăr pentru care a livrat persoanelor fizice diverse cantităţi de zahăr şi borhot, cu titlu de plată pentru sfecla de zahăr achiziţionată, fără să vireze la bugetul statului T.V.A., în sumă totală de 5.741.742.495 lei, pentru care au calculat majorări de întârziere de 922.012.400 lei.
Contestaţia formulată de societatea comercială reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 225 din 22 martie 2002 emisă de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Apreciind acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată, instanţa de fond a motivat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., contractul încheiat cu producătorii, fiind unul de prestări servicii, iar potrivit dispoziţiilor pct. 1.9 din Normele de aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă, aprobate prin HG nr. 401/2000, în cazul acesta intră în sfera T.V.A. numai partea din produsele agricole, reţinută drept plată în natură a prestaţiei efectuate de contribuabilii care prestează servicii pentru prelucrarea produselor agricole.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Botoşani, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod greşit natura juridică a operaţiunii comerciale dintre societatea comercială şi producătorii agricoli şi a aplicat eronat prevederile legale în materie, fiind vorba de achiziţia unor cantităţi de sfeclă de zahăr, pentru care reclamanta a achitat plata în natură şi în numerar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 17/2000.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că societatea comercială a preluat sfecla de zahăr de la producători în baza unor contracte privind cultivarea şi livrarea sfeclei de zahăr în anul 2001, cantităţile de sfeclă de la producătorii individuali fiind înregistrate împreună cu cantităţile achiziţionate de la persoanele juridice, în contul 1300 „materii prime", în corespondent cu contul 401 „furnizori".
De asemenea, este necontestat că zahărul obţinut şi borhotul au fost înregistrate în evidenţele contabile ale unităţii ca venituri proprii.
Susţinerea expertului contabil că aceste înregistrări ar fi fost făcute din eroare în conturile respective, este lipsită de temei şi va fi înlăturată, înregistrările fiind concordante cu natura operaţiunilor economice şi financiare realizate şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, a contabilităţii.
În mod judicios au reţinut organele fiscale că natura juridică a contractului care a stat la baza relaţiilor dintre societatea comercială şi producătorii individuali, a fost aceea a unui contract de achiziţii, cu consecinţa intrării produselor agricole în proprietatea societăţii comerciale.
Astfel fiind, produsele rezultate s-au aflat tot în proprietatea acestuia, care le-a şi înregistrat, în mod corect, drept venituri proprii.
Or, în această situaţie, plata făcută către producătorii individuali şi prin livrarea unor cantităţi de zahăr şi borhot, reprezintă o operaţiune aflată în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 17/2000, în vigoare la data respectivă, pentru care intimata-reclamantă era obligată să calculeze şi să vireze la bugetul de stat T.V.A.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea va fi respinsă, actele administrative atacate fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi pentru Garda Financiară, secţia Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 30 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de SC S. SA Bucecea, judeţul Botoşani.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2805/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2808/2003. Contencios → |
|---|
