CSJ. Decizia nr. 2808/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2808/2003
Dosar nr. 565/2003
Şedinţa publică din 25 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, sub nr. 55 din 21 ianuarie 2003, reclamantul C.M. a solicitat modificarea parţială a hotărârii nr. 1145 din 7 noiembrie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş – Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, în sensul de a i se recunoaşte calitatea de refugiat din motive de persecuţie etnică, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pe perioada 24 martie 1944 – 1 ianuarie 1990, iar nu pe perioada 24 martie 1944 – 6 martie 1945, cum a stabilit această comisie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele:
- s-a născut la data de 9 decembrie 1934 în Basarabia, actuala Republică Moldova, comuna Ciuciuneni, judeţul Bălţi, iar la data de 24 martie 1944 s-a refugiat împreună cu părinţii săi în comuna Archita, judeţul Mureş, refugiul fiind determinat de persecuţiile din motive etnice la care a fost supus, ca urmare a înglobării Basarabiei în U.R.S.S.
- după refugiu nu a mai părăsit România, unde a absolvit diverse forme de învăţământ, a fost încadrat în muncă la unităţi de stat cu profil agricol din judeţele Braşov şi Mureş, apoi a fost pensionat;
- Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 trebuia să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat, de la data refugiului şi până la 1 ianuarie 1990, data dezmembrării U.R.S.S., întrucât, el, reclamantul a suportat consecinţele refugiului pe această perioadă.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 31 din 10 februarie 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că perioada de persecuţie etnică invocată de reclamant, excede perioadei avută în vedere de Legea nr. 189/2000, în sensul că de prevederile acestei legi beneficiază numai persoanele persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când instanţa a aplicat greşit legea.
Prin motivele de recurs formulate în scris, reclamantul a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de textul legal, aşa cum acesta este prevăzut la art. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, în sensul că perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 se referă numai la perioada de instaurare a regimurilor politice respective şi nu ar avea în vederea perioada în care persoanele au avut de suferit consecinţele persecuţiei din motive etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu prevederile administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) al aceleiaşi legi, acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care au fost strămutate, respectiv au fost nevoite să se refugieze din motive de persecuţie etnică, în altă localitate, se face pentru fiecare an de strămutare, respectiv de refugiu.
Cum perioada de persecuţie din motive etnice a fost strict delimitată de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 242/2000, cererea reclamantului de a i se recunoaşte perioada de persecuţie din momentul refugiului şi până la data de 1 ianuarie 1990, excede reglementării legale.
Cele invocate de recurent, cum că a suferit consecinţele refugiului şi după data de 6 martie 1945, sunt nejustificate, din moment ce însuşi acesta recunoaşte că în România a beneficiat de învăţământ superior de stat, gratuit, a fost încadrat în funcţii de specialitate la unităţi de stat şi primeşte pensie din sistemul asigurărilor de stat, acestea reprezentând un maximum de avantaje de care a putut beneficia, în acea perioadă, oricare cetăţean român.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2807/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2809/2003. Contencios → |
|---|
