CSJ. Decizia nr. 2916/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2916/2003
Dosar nr. 3095/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 decembrie 2001, reclamanta SC U.T. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, anularea deciziei nr. 1826 din 15 noiembrie 2001 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, din cadrul Ministerului Finanţelor, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control din 20 iunie 2001 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi exonerarea de plata sumei de 731.634.652 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit şi majorări de întârziere aferente.
Reclamanta a susţinut că la 10 mai 2001 a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Timiş, rambursarea sumei de 2.682.746.870 lei T.V.A. de recuperat din conturile aferente perioadei septembrie 2000 – martie 2001; i s-au admis 2.244.851.344 lei, din care a primit numai 1.366.858.683 lei, diferenţa fiind compensată.
Din aceasta din urmă, consideră că nu datorează 703.634.652 lei compusă din: 164.744.250 lei, T.V.A. nedeductibilă; 24.189.879 lei şi 79.837.184 lei, T.V.A. colectată; 162.220.354 lei T.V.A. aferentă cotelor de leasing, plus 19.223.112 lei, majorări de întârziere; 10.326.298 lei T.V.A. colectată, plus 635.067 lei, majorări de întârziere; 51.928.286 lei T.V.A. colectată, plus 2.963.897 lei, majorări de întârziere şi în fine, 70.587.038 lei impozit pe profit şi 116.703.999 lei majorări aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 24 octombrie 2002, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea şi a anulat pct. 2 din Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1826 din 15 noiembrie 2001 şi procesul-verbal de control din 20 iunie 2001 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş, exonerând reclamanta de plata sumelor contestate. Prin aceeaşi sentinţă au fost obligaţi pârâţii la 10.303.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa şi-a însuşit întocmai concluziile expertizei contabile efectuate în cauză şi în raport cu care s-a apreciat că nici una din sumele contestate de reclamantă nu este datorată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor, susţinând, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă cererea reclamantei, sumele reţinute de organul de control în sarcina acesteia fiind corect calculate şi dovedite a fi datorate.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei şi a anulat pct. 2 din Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1826 din 15 noiembrie 2001, fără a sesiza că cel puţin în parte aceasta priveşte alte sume decât cele contestate de reclamantă şi decât cele analizate de expertul contabil.
Astfel, prin acţiune, reclamanta SC U.T. SA, solicitând anularea deciziei nr. 1826/2001 a Ministerului Finanţelor şi a procesului-verbal de control din 20 iunie 2001, a contestat ca fiind datorate, printre altele, suma de 22.822.076 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A. şi 116.703.999 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Or, pct. 2 din Decizia Ministerului Finanţelor are în vedere majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 26.237.182 lei şi majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, în sumă de 144.979.282 lei, deci sume diferite substanţial de cele contestate de reclamantă.
Fără a sesiza aceste neconcordanţe, Curtea de Apel Timiş anulează în întregime pct. 2 din Decizia Ministerului Finanţelor şi dispune exonerarea reclamantei de plata majorărilor de întârziere pretinse prin acţiune.
Soluţia astfel pronunţată este nelegală şi netemeinică, situaţie în care se apreciază că se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii cu certitudine, în raport de actele organelor de control, a sumelor contestate de reclamantă şi analizării acestora prin completarea eventuală a raportului de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Timiş, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 306 din 24 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2913/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
