CSJ. Decizia nr. 292/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 292/2003
Dosar nr. 4490/2001
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 1246 din 20 iulie 2001, întocmit de inspectorii Băncii Naţionale a României, sucursala Bucureşti, în urma verificării efectuate la SC T. SA, cu privire la situaţia conturilor deschise de Compania T. pe numele său, în străinătate, s-au constatat încălcări ale disciplinei valutare, în sensul efectuării unor operaţiuni valutare neprevăzute în autorizaţii şi a unor operaţiuni valutare de capital, fără a fi notificate la Banca Naţională a României.
Ca urmare a încheierii procesului-verbal mai sus amintit, prin Ordinul nr. 76 din 3 octombrie 2001, emis de Viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Compania T. a fost sancţionată cu o amendă de 10.000.000 lei.
Acest ordin a fost contestat, în condiţiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii Naţionale a României, modificată prin Legea nr. 156/1999, iar prin Hotărârea nr. 173 din 29 noiembrie 2001, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins contestaţia, ca nefondată.
Împotriva Hotărârii nr. 173/2001, Compania T. SA a formulat prezentul recurs, potrivit dispoziilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998, modificată prin Legea nr. 156/1999.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că a efectuat prin contul T., dechis la C.M.B. din New York – SUA, plata sumelor de 7.500 dolari SUA şi 111.116,36 franci francezi, reprezentând contravaloarea obligaţiilor contractuale aferente contractelor de leasing financiar, pentru achiziţionarea unor aeronave, în conformitate cu dispoziţiile Autorizaţiei emisă de Banca Naţională a României.
S-a susţinut, de asemenea, că efectuarea plăţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 5 din Regulamentul nr. 3/1997, privind efectuarea operaţiunilor valutare şi art. 3 alin. (1) din N.R.V. nr. 5, în sensul efectuării operaţiunilor valutare pentru „plata cheltuielilor legate strict de buna desfăşurare a activităţii în SUA".
Recurenta a susţinut, de asemenea, că înregistrarea Agenţiei T. în Spania atestă calitatea de rezident a acesteia pe teritoriul Spaniei, contractul de leasing pentru achiziţionarea autoturismului destinat Ageniei T. din Spania fiind încheiat între aceasta şi banca finanţatoare spaniolă, nefiind incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1.17.2.8 din Regulamentul nr. 3/1997.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea va respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a verificării de către inspectoriI Băncii Naţionale a României, a situaţiei conturilor deschise de C.N.T.A.R. T. SA, pe numele acesteia în străinătate, au fost constatate încălcări ale disciplinei valutare şi anume:
- efectuarea unor operaţiuni valutare neprevăzute în autorizaţii, respectiv taxe aferente unor contracte de leasing, pentru achiziţionarea unor aeronave, achiziţionarea unor piese de schimb şi rate aferente unor contracte de leasing autoturisme.
În acest sens s-a reţinut în sarcina recurentei, nerespectarea prevederilor pct. 3 alin. (1) din N.R.V. 5 – din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 3/1997, precum şi ale autorizaţiilor emise de Banca Naţională a României nr. VI/3/1457/3DI din 27 februarie 2001; VI/3/1457/22DI din 27 februarie 2001; VI/3913/2 din 21 februarie 2000; VI/3/913/4 din 21 februarie 2000 şi nr. VI/3/913/22 din 21 februarie 2000;
- efectuarea unor operaţiuni valutare de capita, fără a fi notificate la Banca Naţională a României, respectiv rate de leasing, pentru achizţionarea de autoturisme din dotarea agenţiei, fiind invocate dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României.
De menţionat este faptul că aceste deficienţe au fost constatate, şi anterior întocmirii procesului-verbal nr. 1246/2001, actele de control întocmite fiind semnate fără obiecţiuni de recurentă, prin aceste acte stabilindu-se măsuri de remediere a deficienţelor constatate (nota nr. VII/1/11 Z/8781 din 14 septembrie 2001, procesul-verbal nr. 20829 din 27 iunie 2000, procesul-verbal nr. 2928 din 23 mai 2001.
Ori, potrivit dispoziţiilor legale mai sus amintite şi cuprinse în Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României, recurenta avea obligaţia să efectueze plăţi, numai în limita operaţiunilor prevăzute în autorizaţii, ratele pentru contractele de leasing achitate prin contul T. deschis la banca din New York (7500 dolari SUA şi 111.116,36 franci francezi), nefiind prevăzute ca operaţiuni cuprinse în autorizaţiile emise de Banca Naţională a României. În aceste condiţii, plăţile trebuiau efectuate prin Banca Naţională a României, conform prevederilor pct. 3 alin. (1) din N.R.V. 5 din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României
Sub acest aspect, susţinerea recurentei, în sensul că s-a confruntat cu unele probleme financiare şi pentru a evita relaţii tensionate cu partenerul străin, este lipsită de relevanţă juridică.
Tot astfel, opraţiunile decurgând din contractele de leasing financiar, pentru achiziţionarea autoturismelor aflate în dotarea agenţiilor T. din Barcelona şi Madrid, s-au realizat cu încălcarea prevederilor art. 2 pct. 1.17.2.8 din Regulamentul valutar, deoarece nici una din aceste agenţii nu au personalitate juridică, funcţionarea contului deschis în Spania realizându-se numai în baza autorizaţiei emisă de Banca Naţională a României, persoanei juridice rezidente din punct de vedere valutar, respectiv Compania T. SA.
Aşa fiind, argumentarea recurentei, în sensul că operaţiunile decurgând din contractele de leasing financiar pentru achiziţionarea unor autoturisme aflate în dotarea agenţiilor T. din Spania, s-au realizat între rezidenţi cu statul spaniol, este lipsită de suport legal.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T., împotriva hotărârii nr. 173 din 29 noiembrie 2001 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 292/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
