CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2917/2003
Dosar nr. 3132/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea deciziei nr. R/16763 din 22 mai 2002 şi să se constate că este beneficiarul dispoziţiilor Decretului-lege nr. 118/1990, modificat şi completat prin OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în perioada august 1942 – august 1944 a fost deportat în Transnistria – U.R.S.S. unde, împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor, au fost supuşi muncii forţate, au suferit datorită foamei, frigului şi mizeriei.
Reţinând că nu a prezentat acte oficiale de la instituţii abilitate din care să rezulte perioada persecuţiei etnice, pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 127 din 9 octombrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea deciziei nr. R/16763/2002 a Casei Judeţene de Pensii Suceava. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de dispoziţiile Decretului-lege nr. 118/1990, modificat şi completat prin OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada august 1942 – 23 august 1944.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada cu înscrisuri şi declaraţiile martorilor S.L. şi S.V.. că în perioada august 1942 – august 1944 a fost deportat în Transnistria împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor, unde a fost supus unor tratamente inumane.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Recurenta a susţinut că o parte din martorii audiaţi nu aveau discernământ la data deportării, iar pe de altă parte că aceştia nu au putut face dovada cu acte oficiale că s-au aflat în aceiaşi situaţie cu reclamantul.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportat în Transnistria, datorită calităţii sale etnice, fiind supus unor tratamente inumane împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor.
Mai reţine instanţa că situaţiile concrete fiind persecuţiile etnice ale reclamantului, acestea au fost dovedite cu actele şi cu declaraţiile celor două reclamante S.L. şi S.V., cărora li s-au recunoscut drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Nu se poate imputa reclamantului faptul că nu a dovedit calitatea sa de persecutat etnic, cu alte acte doveditoare, atâta vreme, cât însăşi actul normativ aplicabil menţionează că dovedirea situaţiilor prevăzute la art.,1 se face de persoanele interesate cu acte oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În atare situaţie, reclamantul a făcut dovada persecuţiei pe motive etnice şi cu cei doi martori, astfel încât instanţa de fond, în mod corect, a admis acţiunea şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de Decretul-lege nr. 118/1990 pentru a putea beneficia de drepturile conferite de acest act normativ.
Faţă de cele ce preced, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 127 din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2916/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 292/2003. Contencios → |
|---|
