CSJ. Decizia nr. 2936/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2936/2003
Dosar nr. 1056/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC V. SA din Bucureşti a făcut contestaţie împotriva sumei de 7.814.000 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 222/2001.
Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 902 din 20 iunie 2001, a respins contestaţia cu motivarea că apelanta a solicitat exonerarea de plata penalităţilor, în sumă de 299.555.111 lei, acţiune evaluabilă în bani, fiind aplicabile prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
SC V. SA a contestat această decizie, iar Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 205 din 25 septembrie 2001, a respins ca nefondată acţiunea, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui drept protejat printr-o normă de ordine publică, iar cu privire la excepţia de necompetenţă materială de a soluţiona pricina, aceasta ar fi trebuit invocată şi soluţionată de organele Ministerului Finanţelor.
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs SC V. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât excepţia de necompetenţă fiind ridicată în faţa instanţei, Curtea de Apel Galaţi nu s-a pronunţat în cauză.
Cu privire la timbrajul excepţiei autorităţii de lucru judecat, se arată că instanţa a apreciat în mod eronat că excepţia invocată are echivalentul în lei - 299.555.111 lei, considerând greşit că timbrajul se face la această valoare.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din OUG nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, întocmit de organele Ministerului Finanţelor Publice, a admis excepţia şi a constatat că acest text este neconstituţional, în măsura în care se referă şi la taxele judiciare de timbru stabilit de instanţele judecătoreşti.
S-a reţinut că prin Legea nr. 146/1997 au fost prevăzute cuantumul şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar respectarea acestor prevederi legale se verifică de instanţa judecătorească la primirea acţiunii ca o măsură administrativă şi de completul de judecată, prin încheiere, după înregistrarea acţiunii. Soluţionarea unui eventuale contestaţii privind modul de stabilire de către instanţa judecătorească a obligaţiei de plată şi a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie, fără îndoială, un act de înfăptuire a justiţiei.
Aplicarea în concret a textului de lege criticat poate duce la situaţii în care organul administrativ, învestit cu soluţionarea contestaţiei, să exercite anumite atribuţii care ţin de competenţa exclusivă a instanţei de judecată.
Curtea a reţinut că art. 125 din Constituţie nu se referă la structura organizatorică a sistemului judiciar din România, ci acesta statuează asupra principiului separaţiei puterilor în stat, din care rezultă că justiţia se realizează exclusiv prin autoritatea judecătorească, în a cărei competenţă intră Curtea Supremă de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Prerogativa legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecată, este prevăzută de art. 125 alin. (3) din Constituţie. Prin nici o lege, însă, nu se poate stabili şi înlătura, prin extindere sau restrângere, o competenţă a unei autorităţi, dacă o asemenea acţiune este contrară dispoziţiilor şi principiilor Constituţiei.
Nici o autoritate a administraţiei nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanţei judecătoreşti, în legătură cu activitatea de judecată. Prin urmare, darea în competenţa organelor Ministerului Finanţelor Publice, a soluţionării contestaţiilor împotriva modului de stabilire, de către instanţa judecătorească, a taxei judiciare de timbru, este contrară principiului separaţiei puterilor în stat şi în mod direct, dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Având în vedere cele de mai sus expuse, se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată şi, în fond, se va admite acţiunea şi va fi anulată Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC V. SA, Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 205 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată. Admite acţiunea formulată de SC V. SA Bucureşti şi anulează Decizia nr. 902 din 20 iunie 2001 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2933/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2937/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.... → |
|---|
