CSJ. Decizia nr. 2937/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2937/2003
Dosar nr. 1212/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Şcolar al judeţului Mehedinţi şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Ordinul nr. 3482/2001 privind liberarea sa din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi şi nerepunerea în funcţia deţinută anterior.
În motivarea acţiunii, a arătat că a fost eliberat din funcţia de inspector general prin ordinul a cărui anulare o solicită, cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1281/1997 şi art. VIII din contractul de management educaţional şi că la evaluare nu s-au determinat concret criteriile de acordare a punctajului.
În precizarea orală care s-a impus, datorită conţinutului neclar al acţiunii, reclamantul a mai arătat că a precizat că s-a încălcat contractul de management educaţional, că în Legea nr. 128/1997 nu se prevede eliberarea din funcţie şi destituire.
La dosar s-au depus: Ordinul nr. 3482/2001, contractul de management educaţional, hotărârea nr. 74/2001, un raport scris şi fişa de evaluare.
Pârâţii au formulat întâmpinare.
Ministerul Educaţiei a arătat că soluţia de declinare a competenţei adoptată de Colegiul Central de Disciplină este legală, pentru că reclamantul nu a contestat vreuna din sancţiunile prevăzute în art. 116 lit. d)-f) din Legea nr. 128/1997 sau art. 122 alin. (2), din aceiaşi lege.
Pe fond, s-a susţinut că la evaluarea pentru activitatea managerială a Inspectorului Şcolar General s-au stabilit o serie de criterii şi după aplicarea punctajului s-a adoptat soluţia de invalidare pe post a reclamantului.
S-a susţinut, de asemenea, că în temeiul art. 52 din Legea nr. 128/1997 se face evaluarea personalului didactic, inclusiv a celui de conducere anual, conform fişei de evaluare, elaborată de Ministerul Învăţământului, şi că, deci, procedura este legală.
Acţiunea a fost găsită de instanţă, ca nefondată.
Prin Ordinul nr. 3482/2001 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, reclamantul a fost eliberat din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi, începând cu data de 16 martie 2001, dată de la care şi-a reluat activitatea, la catedra rezervată.
La adoptarea acestui ordin, s-au avut în vedere adresa-ordin a Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3209/2001, privind evaluarea inspectorilor şcolari generali şi raportul nr. 26731/2001.
Prin Ordinul nr. 3209/2001, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a dispus efectuarea evaluării activităţii inspectorilor şcolari şi ca urmare, s-a emis nota nr. 2673 din 2 martie 2001, în temeiul căreia s-a numit Comisia de efectuare a evaluării activităţii Inspectorului Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Mehedinţi.
În perioada 6 - 8 martie 2001, Comisia a efectuat evaluarea, încheind despre aceasta un raport scris.
Din raportul scris care are ca anexă fişa de evaluare, rezultă că aprecierea s-a realizat având în vedere implicarea reclamantului ca manager în activitatea Inspectoratului Şcolar Judeţean.
Fişa de evaluare a fost elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi a constituit anexă la contractul de management educaţional.
Urmare a evaluării făcute de comisia desemnată, reclamantul a primit 56,5 puncte, aşa încât s-a impus invalidarea sa pe funcţia de inspector şcolar general.
Instanţa, observând şi anexa 2 privind cerinţele de punctare în cadrul evaluării, reţine că fişa de evaluare întocmită concret reclamantului se întemeiază pe criteriile stabilite în anexa 2.
Sub acest aspect, instanţa reţine că susţinerea din precizarea la acţiune că nu au existat criterii de evaluare pe baza cărora să se acorde punctajul, este neîntemeiată.
De asemenea, posibilitatea evaluării personalului, atât a celui de predare, cât şi a celui de conducere, rezultă din art 52 din Legea nr. 128/1997, care conferă Ministerului Învăţământului, dreptul de a întocmi fişa de evaluare.
Aşa fiind şi această critică este nefondată, Ministerul Educaţiei şi Cercetării având dreptul de a face evaluarea personalului de conducere, teza contrară nefiind de primit, pentru că numirea într-o funcţie de conducere nu exclude, chiar şi de principiu, posibilitatea şi dreptul autorităţii ce a efectuat numirea, de a evalua şi a aprecia asupra modului în care persoana respectivă îşi îndeplineşte mandatul.
De aceea, nici nu poate cenzura instanţa punctarea respectivă, pentru că aceasta este atributul comisiei desemnate de organul care a efectuat numirea în funcţie.
Fiecare instituţie are dreptul de a-şi selecta personalul ce o reprezintă pentru a-şi putea realiza programele, obiectivele legale.
Faţă de cele arătate, se constată că, acţiunea este nefondată, aşa încât, în temeiul art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, acţiunea se va respinge.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, reclamantul a arătat că sentinţa nu ţine seama de încălcarea Legii nr. 128/1997 şi a contractului de management intervenit între el şi minister.
În esenţă, recurentul a susţinut că din moment ce fusese atestat pe post la 31 octombrie 2000, o nouă testare a sa n-ar fi putut avea loc decât după 4 ani, conform contractului de management existent între el şi inspectoratul şcolar.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că măsura reevaluării capacităţilor manageriale ale recurentului n-a fost o măsură abuzivă luată pentru înlăturarea recurentului-reclamant din funcţie, ci o măsură legală, legitimă, ţinând de strategia conducerii, pentru îmbunătăţirea muncii de management educaţional.
În acest sens, pe baza unui ordin emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării s-a întocmit o grilă de verificare, corespunzătoare unui anumit număr de puncte, stabilindu-se, totodată, punctajul minim pe care trebuie să-l realizeze managerii (inspectorii şcolari generali şi adjuncţii lor), pentru a rămâne în funcţie, punctaj menit a da garanţia că vor face faţă sarcinilor şi obligaţiilor ce le revin, pentru buna funcţionare a inspectoratelor de învăţământ şi a şcolilor subordonate acestora.
Or, recurentul, cu ocazia testării, n-a realizat numărul minim de puncte prevăzut, ceea ce a făcut imposibilă rămânerea sa pe post. Aceasta a făcut ca în baza Raportului de evaluare, să se dispună prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 26731 din 13 martie 2001, eliberarea sa din funcţie şi nu sancţionarea sa, cum a încercat să susţină.
Măsura eliberării din funcţie este perfect legală, avându-şi temeiul în art. 20 alin. (2), art. 31, art. 52 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997. Ministerul este în drept să controleze permanent capacităţile manageriale ale celor numiţi în funcţii de conducere şi nu este de acceptat că dacă termenul stipulat de contractul de management este de 4 ani, managerul să fie menţinut în funcţie în toată această perioadă, deşi se dovedeşte că nu deţine calităţile şi abilităţile minime pentru îndeplinirea funcţiei.
În raport cu cele arătate, urmează a se vedea că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală şi că, pe cale de consecinţă, recursul de faţă se impune a fi privit ca nefondat şi respins, ca atare, menţinându-se astfel, hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 18 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2936/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 2939/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
---|