CSJ. Decizia nr. 294/2003. Contencios. Recurs pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 294/2003
Dosar nr. 384/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 14 februarie 2001, la Judecătoria Horezu, reclamantul D.S. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană pentru Muncă şi Ocrotiri Sociale, revizuirea deciziei sale de pensie, prin recunoaşterea vechimii sale în grupe superioare de muncă.
În urma unui declinator de competenţă dat de instanţa sesizată, cauza a revenit spre soluţionare, Curţii de Apel Piteşti.
Această instanţă, prin sentinţa nr. 167/F-C din 29 octombrie 2001, a respins acţiunea, obligând pe pârâtă să-i plătească reclamantului, suma de 1.289.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei date, prima instanţă a reţinut că la data de 24 mai 2001, pârâta, devenită Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Vâlcea, a emis Decizia nr. 59754/2001, prin care recalculându-i-se pensia, prin luarea în considerare a adeverinţei eliberate de Uzinele Sodice Govora, fostul său loc de muncă, prin care s-a stabilit că beneficiază pentru perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 1970, de încadrare în grupa a II-a de muncă, i s-a fixat o pensie de 1.548.016 lei lunar.
Instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor de pensie, anterior depunerii cererii de recalculare a pensiei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând că deşi a lucrat din anul 1969 şi până în anul 1986, când a ieşit la pensie în grupa I şi a II-a de muncă, nu i s-a recunoscut iniţial acest drept, trebuind să intervină Decizia Curţii Constituţionale nr. 87 din 1999, ca să se procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie. În consecinţă, i se cuvine, şi diferenţa de pensie pentru intervalul de timp scurs între prima decizie de pensionare şi cea de-a doua, care se ridică la suma de 12.373.322 lei, potrivit expertizării făcute în cauză.
Recurentul a mai criticat sentinţa, şi în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, susţinând că i s-a acordat mai puţin decât i se cuvenea.
Recursul este fondat.
În cauză, s-a stabilit corect faptul că reclamantul a prestat muncă în grupele superioare şi că a fost îndreptăţit să i se recalculeze pensia, în funcţie de datele comunicate organului de pensii, privind încadrarea în acele grupe.
În mod greşit, însă, i s-a refuzat cererea de acordare a diferenţei de pensie de la data primei decizii de pensionare şi până la data recalculării şi emiterii celei de-a doua decizii, întrucât nu din culpa sa a fost greşit calculat iniţial, cuantumul pensiei, fără luarea în considerare a timpului de lucru în grupele superioare de muncă, această eroare putând fi remediată graţie promovării Deciziei nr. 87 din 1999 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reparat regimul discriminatoriu aplicat anterior, raportat la momentul de ieşire la pensie a celor interesaţi.
Cuantumul sumelor ce i se datorează cu titlu de diferenţă de pensie neîncasată, este, potrivit expertizei D.C., necontestată de partea adversă, de 12.372.322 lei.
În ce priveşte cererea de majorare a cheltuielilor de judecată, în limita sumelor real cheltuite. şi aceasta se vădeşte fondată, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei. reclamantului cuvenindu-i-se, cu acest titlu, suma totală de 3.800.000 lei la fond şi în recurs.
În consecinţă, ambele critici formulate de către recurent fiind întemeiate. urmează a se admite recursul declarat, a se casa sentinţa şi în fond, admiţându-se acţiunea, a fi obligată pârâta la plata sumelor mai sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.S., împotriva sentinţei civile nr. 167/F-C din 29 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, şi cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea diferenţei de drepturi băneşti solicitate, obligând pârâta la plata sumei de 12.372.322 lei, cu titlu de pensie restantă.
Obligă pârâta la plata sumei de 3.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2939/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... | ICCJ. Decizia nr. 294/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
