CSJ. Decizia nr. 3021/2003. Contencios. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3021/2003
Dosar nr. 1633/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 noiembrie 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1971, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a solicitat în contradictoriu cu intimata A.B., lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 972 din 28 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
În motivarea contestată s-a precizat de către reclamantă că prin sentinţa menţionată, definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea intimatei, s-a dispus anularea Ordinului Ministerului pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, nr. 58 din 18 ianuarie 2001, a fost repusă în situaţia anterioară, în sensul că a fost obligată autoritatea să-i aprobe transferul într-o funcţie publică, echivalentă celei deţinută anterior emiterii ordinului menţionat, precum şi la plata drepturilor salariale, începând cu 9 ianuarie 2001, până la reîncadrarea în funcţie.
S-a mai susţinut că intimata, cu ocazia punerii în executare a sentinţei, a precizat că renunţă la dreptul privind reîncadrarea într-o funcţie echivalentă celei deţinute anterior, menţinându-şi, însă, pretenţiile cu privire la drepturile salariale, obligaţie ce revine, însă, Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul.
Prin acţiunea conexă înregistrată la 2 decembrie 2002, şi Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul a formulat contestaţie la executare, având ca obiect departajarea obligaţiilor copârâţilor.
În motivarea acţiunii s-a precizat că în situaţia în care intimata ar fi realizat venituri dintr-o altă muncă în perioada în care nu şi-a exercitat funcţia publică, Ministerul nu este ţinut să execute obligaţia de despăgubire, datorită incompatibilităţii prevăzute de art. 58 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici şi a prevederilor art. 163 C. muncii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 113, pronunţată la 3 februarie 2003, a admis contestaţiile la executare formulate de contestatorii-pârâţi Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul, a precizat dispozitivul sentinţei civile nr. 972 din 28 iunie 2001, al Curţii de Apel, în sensul că a obligat pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei-intimate, drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de expert categoria A, clasa a II-a gradul 1, pentru perioada 9 ianuarie 2000 – 26 martie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obligaţia consecutivă anulării Ordinului nr. 58 din 18 ianuarie 2001, are ca temei, răspunderea civilă delictuală reglementat de art. 998 – 999 C. civ. şi în consecinţă, în temeiul art. 1003 C. civ., pârâţii care au provocat un prejudiciu, răspund solidar.
În ce priveşte întinderea despăgubirilor, instanţa a reţinut că prin sentinţa ce constituie titlu executoriu, s-a stabilit că determinant este salariul ce s-ar fi cuvenit reclamantei, dacă ar fi continuat să exercite funcţia avută anterior şi că despăgubirea trebuie să fie integrală, iar în legătură cu invocarea art. 163 alin. (2) s-a arătat că acesta a fost declarat neconstituţional de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 193 din 19 iunie 2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României – Secretariatul General, susţinând că instanţa a modificat titlul executor, stabilind o răspundere solidară, contrară normelor speciale prevăzute de Legea nr. 188/1999, care se completează cu cele ale Legii nr. 29/1990.
În dezvoltarea motivului s-a precizat că răspunderea autorităţilor administrative este o răspundere de drept public, şi nu o răspundere de drept civil şi că în speţă urma să fie angajată răspunderea administrativ-patrimonială a Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, care a fost înfiinţat prin OUG nr. 2/2001, ca urmare a reorganizării.
De asemenea, s-a arătat că acesta s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Secretariatului General al Guvernului, care formau conţinutul raporturilor de serviciu ale acestuia, cu personalul departamentului reorganizat.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, este legală şi temeinică.
Rezultă că prin sentinţa nr. 972 din 28 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1148 din 26 martie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, s-a stabilit nelegalitatea Ordinului nr. 58/2001, emis de Ministerul pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului, cât şi a refuzului nejustificat al Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul, de a aproba transferul intimatei-reclamante şi obligarea la repararea prejudiciului cauzat de aceste acte, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Cu autoritate de lucru judecat, Curtea Supremă de Justiţie a analizat condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale a acestor autorităţi, reţinând faţă de motivul de recurs invocat de Secretariatul General al Guvernului, că aceştia răspund solidar.
Contrar celor reţinute, recurenta-contestatoare repune în discuţie acest aspect, solicitând clarificarea dispozitivului în cadrul contestaţiei formulate, aspect reluat şi în prezentul recurs, susţinut de argumentarea că natura litigiului nu permite aplicarea normelor cuprinse în cadrul civil.
Această susţinere este lipsită de substanţă juridică, câtă vreme Legea nr. 29/1990 se completează cu dispoziţiile Codului civil, obligaţia de despăgubire, ca urmare a nelegalităţilor actelor administrative contestate, nu poate fi desprinsă de normele comune referitoare la culpă.
Or, este evident că atât recurenta, cât şi intimatul Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, au provocat un prejudiciu, aspect, de altfel, recunoscut şi de acesta din urmă, care nu a fost de acord cu departajarea răspunderii (a se vedea întâmpinarea).
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Secretariatul General al Guvernului, împotriva sentinţei civile nr. 113 din 3 februarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul la 3 milioane lei, cheltuieli de judecată către A.B.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3013/2003. Contencios. Suspendarea executarii... | CSJ. Decizia nr. 3030/2003. Contencios.. Revizuire → |
|---|
