CSJ. Decizia nr. 3127/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3127
Dosar nr. 1825/200.
Şedinţa publică din9 octombrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.O. a solicitat anularea Ordinului nr. 3551 din 27 martie 2001, prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării a dispus eliberarea sa din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş; obligarea pârâtului la plata daunelor materiale reprezentând salariile aferente funcţiei deţinute, a indemnizaţiei de concediu legal de odihnă pe perioada 1999 – 2000, la valoarea actualizată în funcţie de indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, precum şi obligarea la plata daunelor morale, reprezentând echivalentul de 35.000 USD.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost revocat în mod nelegal şi abuziv din funcţia publică de conducere deţinută, fără a se preciza temeiul revocării dispuse, iar evaluarea activităţii sale s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 33 din 12 februarie 2002, a respins acţiunea, reţinând că nu a fost realizată procedura prealabilă, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 3440 din 13 noiembrie 2002, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, motivând că în raport de dispoziţiileart. 95 din Legea nr. 188/1999, acţiunea formulată de reclamant nu este supusă condiţiei obligatorii reglementată prin art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 50 din 25 februarie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, cu următoarea motivare:
Eliberarea din funcţiile de conducere, prevăzute la art. 20, şi din funcţiile de îndrumare şi control, prevăzute de art. 25 din Legea nr. 128/1997, se face de cei care au dispus numirea, în condiţiile legii.
Măsura eliberării din funcţie a fost dispusă de către minister în urma evaluării activităţii desfăşurate de reclamant în calitate deinspector şcolar general, conform art. 52 din Legea nr. 128/1997, acesta obţinând un punctaj insuficient pentru validarea pe funcţie, nefiind o sancţiune disciplinară ce se poate aplica în temeiul art. 116 din lege, respectiv destituirea din funcţia de conducere.
În ce priveşte punctajul obţinut de reclamant în urma evaluării activităţii desfăşurate, acesta nu face obiectul cenzurii instanţelor de contencios administrativ, evaluarea competenţelor profesionale situându-se în sfera oportunităţii actelor administrative, care presupune dreptul de apreciere a unei autorităţi publice, în cauză, asupra acordării unui anumit punctaj pentru activitatea reclamantului.
Împrejurarea că, anterior emiterii ordinului în discuţie, reclamantul a obţinut rezultate pozitive în activitate, fiind apreciat ca atare, nu are relevanţă asupra legalităţii actului atacat, întrucât şi aceasta se situează tot în sfera dreptului de apreciere al autorităţii publice.
Totodată, se motivează că, este irelevant ce susţine reclamantul că evaluarea activităţii sale a fost dispusă anterior ordinului prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării a decis evaluarea activităţii inspectorilor generali şcolari, din punctul de vedere al legalităţii Ordinului nr. 3351/2001, întrucât este dreptul de apreciere al ministrului privind momentul în care, potrivit art. 52 din Legea nr. 128/1997, se va proceda, într-un anumit caz, evaluarea personalului didactic.
De asemenea, se reţine că este dreptul ministrului de a desemna un înlocuitor al inspectorului şcolar general, drept exercitat prin emiterea Ordinului nr. 3552 din 27 martie 2001, act administrativ care nu a fost contestat, astfel că instanţa nu este abilitată să cenzureze legalitatea acestuia.
În fine, în ce priveşte procedura de evaluare instituită prin art. 52 din Legea nr. 128/1997, se reţine că a fost respectată în legătură cu reclamantul, care, de altfel, nici nu face o critică punctuală a ordinului contestat, prin prisma respectării prevederilor legale menţionate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând: întâi, că eliberarea din funcţie s-a făcut abuziv, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 128/1997, care nu prevăd o asemenea măsură; în al doilea rând că, a contestat şi Ordinul nr. 3552/2001, privind numirea înlocuitorului său; în al treilea rând, se invocă premeditarea evaluării sale cu un punctaj insuficient, comisia de evaluare fiind numită datorită presiunilor politice; că, anterior datei evaluării (13 – 14 martie 2001) a avut rezultate deosebite în activitate, fiind şi decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios" în grad de ofiţer; în al patrulea rând că, anterior eliberării din funcţie a dobândit statutul de funcţionar public, conform Legii nr. 188/1999, în raport de care ordinul atacat este nelegal; în fine, sepretinde că, era necesară cercetarea sa prin act scris şi ascultarea prealabilă, potrivitCodului muncii.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 31 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, eliberarea din funcţiile de conducere, prevăzute la art. 20 şi din funcţiile de îndrumare şi control, prevăzute la art. 25, se face decătre cei care au dispus numirea, în condiţiile legii.
În cauză, eliberarea reclamantului din funcţia de inspector şcolar general, funcţie din cele prevăzute în art. 20 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, s-a făcut în temeiul art. 31 din lege, astfel că sub acest aspect ordinul atacat se fundamentează pe dispoziţii legale.
Din ordin rezultă că, la eliberarea din funcţie s-a avut în vedere Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3209 din 23 februarie 2001, privind evaluarea inspectorilor şcolari generali, precum şi raportul nr. 26989 din 19 martie 2001, întocmit de Comisia de evaluare delegată de Inspectoratul Şcolar Timiş, numită prin Nota Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 26989 din 9 martie 2001.
În ce priveşte comisia, se constată că a fost legal constituită, nota de numire fiind emisă în baza art. 52 din Legea nr. 128/1997, privind evaluarea personalului didactic.
Deci, şi sub acest aspect ordinul atacat este legal, întrucât comisia a fost numită legal, iar evaluarea s-a făcut potrivit procedurilor legale, neconstatându-se abateri de natură a influenţa punctajul obţinut de reclamant.
Aşadar, ordinul atacat a fost emis legal, nu abuziv, iar pretinsele presiuni, pentru numireacomisiei de evaluare şi, respectiv, în stabilirea punctajului, nu rezultă din actele dosarului.
Referitor la statutul de funcţionar public, invocat, se constată că, Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4420/2000, prin care au fost stabilite funcţiile publice specifice din Ministerul Educaţiei Naţionale şi din instituţiile descentralizate subordonate ministerului, a fost revocat prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3178/2001 emis în baza Legii nr. 128/1997 şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, astfel că reclamantul deţinea şi deţine funcţia didactică specifică învăţământului.
Apoi, aspectele referitoare la împrejurarea că, anterior eliberării din funcţie, reclamantul a obţinut rezultate pozitive în activitate, nu au relevanţă în planul legalităţii ordinului atacat, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În raport de cele arătate, cu privire la legalitatea ordinului atacat, aspectul invocat, în sensul că şi Ordinul nr. 3552/2001, privind desemnarea înlocuitorului reclamantului, a fost contestat, de asemenea, în cauză,nu are relevanţă juridică.
În fine, apare nefondat şi ultimul motiv de casare invocat, întrucât reclamantul a fost supus evaluării, potrivit art. 52 din Legea nr. 128/1997, nu în condiţiile prevăzute de Codul muncii.
În consecinţă, soluţia adoptării este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de S.O. împotriva sentinţei civile nr. 50 din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3126/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3129/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
