CSJ. Decizia nr. 3129/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3129/2003
Dosar nr. 1888/2003
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.R. SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea parţială a procesului-verbal nr. 1446 din 20 noiembrie 2002, anularea obligaţiei de plată în sumă de 7.283.300.997 lei cu titlu T.V.A. şi penalizări de întârziere în sumă de 183.387.111 lei, precum şi reducerea sumei reprezentând majorări de întârziere de la 3.250.301.419 lei la 836.019.479 lei, recunoaşterea dreptului de rambursare a sumei de 13.598.718.276 lei cu titlu de T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în cauză, se aplică prevederile art. 14 din OUGnr. 17/2000, discounturile acordate clienţilor fiind de natura reducerilor de preţuri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 295 din 5 martie 2003, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, dispunând respingerea ca inadmisibilă a acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a atacat la instanţa de contencios administrativ procesul-verbal nr. 1446/2002, ori OUG nr. 13/2001 şi Legea nr. 29/1990 nu permit atacarea în instanţă a unui act premergător.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC L.R. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a avut în vedere întregul pachet de documente depuse cu ocazia introducerii acţiunii, întrucât atacând procesul verbal şi făcând menţiune despre decizie şi anexând-o, se înţelege că este atacată şi aceasta, pentru că nu se putea obţine anularea parţială a procesului-verbal dacă nu ar fi avut în vedere şi Decizia emisă ca răspuns la contestaţia formulată.
Referitor la fondul cauzei a susţinut că pe durata campaniei promoţionale, societatea acordă clienţilor săi o reducere de preţ şi nu bunuri în vederea stimulării vânzărilor, iar în ceea ce priveşte consemnarea în unele facturi a acestor reduceri de preţ se poate constata că a fost o eroare la emiterea facturilor prin înscrierea ca unitate de măsură „tone" în loc de „lei".
În consecinţă, recurenta a susţinut că nu datorează T.V.A. în sumă de 20.882.019.273 lei pentru reducerile de preţ acordate pe perioada campaniei promoţionale, solicitând rambursarea sumei de 13.598.718.276 lei cu titlu de T.V.A.; a penalităţilor de întârziere în sumă de 183.387.111 lei şi reducerea majorărilor de întârziere de la 3.250.301.419 lei la 836.019.479 lei.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În fapt, în perioada ianuarie 2000 - iunie 2002 organe de control din cadrul Direcţiei Generale de Îndrumare şi Control Fiscal a Ministerului Finanţelor au efectuat un control la sediul SC L.R. SA, privind modul de calcul şi virare a impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi a cererilor de rambursare şi de compensare a T.V.A.
Astfel, prin procesul verbal nr. 1446 din 20 noiembrie 2002 s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de a plăti T.V.A. în sumă de 7.283.300.997 lei, majorări de întârziere în sumă de 3.250.301.419 lei şi penalităţi de întârziere calculate la nivelul sumei de 183.387.111 lei.
Aceste sume au fost reţinute în sarcina societăţii pe considerentul nerecunoaşterii discount-urilor acordate de aceasta clienţilor săi ca fiind de natura reducerilor de preţuri pentru care nu există obligaţia de a se colecta T.V.A., ci au fost tratate ca reprezentând bunuri acordate de societate direct clienţilor în vederea stimulării vânzărilor pentru care exista obligaţia de a se colecta T.V.A., în cazul în care acordarea de astfel de bunuri nu era precizată în contractele de vânzare-cumpărare, dar în condiţiile existenţei de dispoziţii contractuale exprese nu exista obligaţia colectării de T.V.A.
Mai înainte, însă, de a trece la soluţionarea în fond a cauzei urmează a se constata că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a solicitat atât anularea parţială a procesului-verbal nr. 1446 din 20 noiembrie 2002, cât şi schimbarea în totalitate a deciziei nr. 575 din 17 decembrie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor, aspect asupra căruia, însă, instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Nepronunţându-se cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 575/2002 şi judecând cauza, în fond, curtea de apel a dat o hotărâre supusă casării potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ., se va casa sentinţa atacată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării instanţa de trimitere va examina sub forma unor apărări de fond şi celelalte susţineri din motivele de casare formulate, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă faţă de rezolvare dată recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC L.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 295 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3127/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 313/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
