CSJ. Decizia nr. 3222/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (anulare partiala Hotarâre Guvern). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3222/2003
Dosar nr. 2379/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 170 din 14 ianuarie 2003, reclamanta S.C. P. SA Apahida, judeţul Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea HG nr. 969/2002, în partea privind Anexa 10, poziţiile 316-323. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin hotărârea atacată, întregul său patrimoniu a fost inclus în domeniul public al comunei Apahida, deşi capitalul social al societăţii care cuprinde atât teren în suprafaţă de 72.078 ha, cât şi fonduri băneşti, a fost subscris de numeroase persoane fizice, care sunt acţionari ai societăţii.
În Şedinţa publică din 6 februarie 2003, instanţa, în temeiul art. 137 şi 158 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 6 februarie 2003, instanţa sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din aceiaşi lege este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, au caracter de normă specială, care se aplică cu prioritate faţă de norma generală prevăzută la art. 5 C. proc. civ. Totodată, instanţa a respins susţinerea potrivit căreia norma de competenţă prevăzută la art. 6 din Legea nr. 29/1990 reglementează o competenţă alternativă şi personală, în favoarea reclamantei.
La rândul său, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 491 din 24 aprilie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 nu stabileşte o competenţă teritorială absolută, ci are doar caracterul unei norme de protecţie în favoarea reclamantului, acesta având dreptul să aleagă între normele dreptului comun în materie, respectiv art. 5 C. proc. civ. şi norma de protecţie prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Instanţa a mai reţinut că faţă de dispoziţiile art. 158 alin. (5) C. proc. civ., odată aleasă instanţa de către reclamantă, aceasta nu mai poate reveni asupra opţiunii sale.
Totodată, Curtea de Apel Cluj a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ. şi, în conformitate cu prevederile art. 21 şi art. 22 alin.(3) din acelaşi cod, a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului.
Constatând că în cauza dedusă judecăţii s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanţa, competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din aceiaşi lege este de competenţa instanţei, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
În raport cu norma de drept comun în materie de competenţă teritorială, respectiv art. 5 C. proc. civ., potrivit căreia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, reglementarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 instituie o normă de protecţie în favoarea reclamantului, acesta având dreptul să aleagă între norma de drept comun şi norma de protecţie. Prin urmare, nu este vorba de o normă imperativă, ci doar de opţiunea reclamantei care, odată făcută, nu mai poate reveni asupra sa, iar instanţa este obligată să ţină seama de această opţiune.
Cum reclamanta a înţeles să renunţe la favoarea competenţei teritoriale şi a depus acţiunea la instanţa domiciliului pârâtului, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC P. SA Apahida, judeţul Cluj şi pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3221/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 3223/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
