CSJ. Decizia nr. 3230/2003. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3230/2003
Dosar nr. 219/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 noiembrie 2001, reclamanta Z.K. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne - Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei, solicitând să fie anulată viza de ieşire nr. 180/731018/2001 şi să fie obligat pârâtul să-i prelungească valabilitatea vizei de şedere pentru afaceri în România.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a intrat legal în România în anul 1998 în baza unei vize de afaceri, viză a cărei valabilitate a fost prelungită succesiv până la data de 12 septembrie 2001; reclamanta a mai arătat că, anterior expirării valabilităţii vizei, la 7 septembrie 2001, s-a adresat pârâtului cu o nouă cerere de prelungire a vizei, a depus înscrisuri cu privire la veniturile de care dispune în România, dar i s-a aplicat nelegal viza de ieşire, limitându-i-se dreptul de şedere.
Prin sentinţa civilă nr. 945 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat viza de ieşire nr. 180/731018/2001 şi a obligat pârâtul să emită un act administrativ, prin care să prelungească dreptul de şedere al reclamantei în România.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanta a dovedit existenţa mijloacelor de întreţinere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din HG nr. 476/2001, fiind astfel îndreptăţită să obţină prelungirea valabilităţii vizei de afaceri, care a fost nelegal respinsă de pârât.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 şi art. C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că este eronată concluzia instanţei de fond privind dovedirea mijloacelor de întreţinere conform art. 29 pct. 1 lit. a) din HG nr. 476/2001, întrucât intimata a prezentat un extras de cont, ulterior datei la care s-a aplicat viza de ieşire şi care nu poate fi coroborat cu alte elemente, din care să rezulte provenienţa licită a sumelor consemnate. De asemenea, recurentul a arătat că, firma la care intimata este asociată a obţinut în ultimii ani rezultate financiare derizorii, asigurându-i intimatei un venit lunar de 1.600.000 lei, sumă mult sub cuantumul cerut de lege în cadrul categoriei de viză deţinută.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001, aprobate prin HG nr. 476/2001, constatând că, intimata a dovedit existenţa mijloacelor de întreţinere în cuantum de 500 dolari SUA lunar, pentru viza de afaceri solicitată.
Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat atât pe dovezile privind veniturile obţinute din activitatea societăţii comerciale la care intimata este asociată, dar şi pe extrasul de cont eliberat de E.B. S.A., sucursala Bucureşti şi din care rezultă că intimata dispune de un depozit de 3.000 dolari SUA. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că o parte din profitul firmei, la care intimata deţine 50% din capitalul social, s-a utilizat în scopul dezvoltării activităţii desfăşurate şi s-au achiziţionat în anul 2001, mărfuri în sumă de 172.923.660 lei şi un nou magazin în valoare de 125.000.000 lei.
Curtea va respinge ca fiind lipsite de temei, susţinerile din recurs privind obligaţia intimatei de a dovedi provenienţa licită a sumei aflate în depozit bancar şi a modului în care a fost economisită.
În consecinţă, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei, împotriva sentinţei civile nr. 945 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 323/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3231/2003. Contencios. Anulare partiala a... → |
---|