CSJ. Decizia nr. 3224/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3224
Dosar nr. 1826/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1005 din 13 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondat recursul declarat de U.T. împotriva sentinţei civile nr. 202 din 27 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, privind anularea Ordinului nr. 186 din 1 noiembrie 2000 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă a lui U.T.
Împotriva acestei decizii şi în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., U.T. a formulat o contestaţie în anulare, susţinând că instanţa de recurs nu a avut în vedere şi nu s-a pronunţat asupra motivelor de nulitate a Ordinului nr. 186/2000, cum ar fi: emiterea acestuia de către preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi nu de către Consiliul de administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 145/1997; neîndeplinirea cerinţelor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 în sensul oferirii unui alt loc de muncă corespunzător; neconcordarea preavizului de 15 zile şi în fine, încălcarea art. 20 alin. (3) lit. a) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin lipsa hotărârii Consiliului de Administraţie în temeiul căreia trebuia emis ordinul de desfacere a contractului de muncă.
Contestaţia în anulare nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.: „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare".
Expunând motivele contestaţiei în anulare, contestatorul U.T., a reiterat în fapt motivele de casare invocate prin recurs şi asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin Decizia nr. 1005/2003.
Astfel, s-a reţinut că eliberarea din funcţie a contestatorului nu putea fi dispusă decât de către preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în conformitate cu dispoziţiile Statutului Casei, Consiliul de Administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, neavând competenţa să dispună în acest sens.
În ce priveşte neacordarea preavizului de 15 zile, cum OUG nr. 180/2000 a intrat în vigoare la 31 octombrie 2000, moment din care s-a desfiinţat postul de preşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, acordarea preavizului de 15 zile ar fi însemnat prelungirea nelegală a prerogativelor acesteia.
În fine legat de neoferirea unui alt loc de muncă corespunzător conform art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, contractul de muncă al contestatorului a fost încheiat pe o durată determinată, numai pentru perioada mandatului de numire şi care prin desfiinţarea funcţiei a încetat de drept.
Astfel fiind, cum în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 318 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs fiind rezultatul analizei integrale a motivelor de casare, contestaţia în anulare formulată de U.T. urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de U.T. împotriva deciziei nr. 1005 din 13 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3223/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 323/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
