CSJ. Decizia nr. 3384/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3384/2003
Dosar nr. 2048/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6 din 20 iunie 2002, pronunţată în dosarul nr. 3/2002, Colegiul jurisdicţional Harghita a admis actul de sesizare nr. 9067 din 7 mai 2002 al procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita şi, în consecinţă, a obligat societatea SC A. SA Gheorghieni la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei, reprezentând T.V.A. dedus nelegal.
Instanţa a constatat că societatea a achitat bugetului de stat cu O.P. nr. 59 din 10 aprilie 2002, suma de 23.860.713 lei, majorări de întârziere aferente sumei de 135.504.977 lei, dedusă nelegal, calculată de organul de control până la 31 ianuarie 2002 inclusiv.
De asemenea, instanţa a obligat societatea să plătească bugetului de stat suma de 20.054.737 lei, reprezentând cuantificarea majorărilor de întârziere în continuare până la achitarea debitului de bază.
Prin aceeaşi sentinţă, s-au menţinut măsurile asiguratorii – sechestru asigurător pe activele fixe productive ale societăţii pârâte – dispuse prin încheierea nr. 3 din 18 iunie 2002, până la concurenţa sumei de 160.000.000 lei.
Societatea a fost obligată şi la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în perioada 16 - 31 ianuarie 2002, Direcţia de Control Financiar Harghita a efectuat un control privind legalitatea acordării şi utilizării alocaţiilor primite din fondul special „Dezvoltarea agriculturii româneşti", la SC A. SA Gheorghieni şi cu această ocazie, organele de control au constatat că unitatea controlată a săvârşit o abatere financiară constând în deducerea nelegală a T.V.A.
Prin modul de deducere a T.V.A. - ului aferent finanţării din fondul special de sprijinire a agriculturii, organele de control au considerat că au fost încălcate prevederile art. 14 lit. f) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., conform cărora contribuabilii înregistraţi la organele fiscale ca plătitori T.V.A. nu vor cuprinde în baza de impozitare sumele care sunt destinate finanţării investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif, finanţării stocurilor de produse cu destinaţie specială, precum şi prevederile art. 8.17 din HG nr. 401/2000, emise pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000, privind T.V.A.
Ca atare, s-a considerat că obligaţiile unităţii verificate privind T.V.A. - ul de plată în lunile respective au fost diminuate cu următoarele sume: ianuarie 2001 – 5.992.145 lei, aprilie 2001 – 16.728.177 lei, august 2001 – 112.784.655 lei, în total cu 135.504.977 lei, sumă considerată ca datorată de unitatea verificată la bugetul statului.
Pentru nevirarea acestor sume la termenele legale, s-au calculat majorări de întârziere, conform prevederilor art. 31 din OUG nr. 17/2000, în sumă de 23.860.713 lei.
În baza actului de control, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita a sesizat Colegiul jurisdicţional Harghita, cu săvârşirea de către SC A. SA Gheorghieni a abaterii financiare constând în deducerea nelegală a T.V.A., solicitând obligarea acesteia la plata către bugetul de stat a sumei de 135.504.977 lei, precum şi a majorărilor de întârziere aferente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional SC A. SA Gheorghieni, recurs respins prin Decizia nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi, reţinându-se, în esenţă, că recurenta a dedus integral T.V.A. fără a avea acest drept, potrivit OUG nr. 17/2000 şi a Normelor de aplicare ale acesteia, căci o deducere integrală a T.V.A. nu ar fi fost posibilă decât în măsura în care ceea ce s-ar fi subvenţionat, n-ar fi fost decât diferenţa de preţ, fără ca în această diferenţă să fie cuprinsă şi T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC A. SA Gheorghieni, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin critica formulată recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv a OUG nr. 17/2000, a pct. 8.14 din HG nr. 401/2000 şi a deciziei nr. 7/2002 a Ministerului Finanţelor Publice, pentru aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea unitară a unor prevederi privind T.V.A.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză ,precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, pe de o parte, se constată că sesizarea Colegiului jurisdicţional s-a efectuat la 9 mai 2002, cu referire la achiziţii din anul 2001, iar Legea nr. 345/2002 privind T.V.A. (M. Of., nr. 371/01.06.2002) şi Decizia nr. 7/2002 (M. Of., nr. 1/06.01.2003), neputându-se, deci, aplica retroactiv.
Pe de altă parte, se constată că prin ordine succesive, Ministrul Agriculturii şi Alimentaţiei a aprobat Programul privind sprijinirea producătorilor agricoli şi a prestatorilor de servicii în agricultură, finanţat din Fondul special „Dezvoltarea agriculturii româneşti", constituit în baza OUG nr. 198/1999 şi a HG nr. 97/2000 (Ordinul nr. 15/2000, Ordinul nr. 125/2000, Ordinul nr. 97/2001, Ordinul nr. 48/2002, Ordinul nr. 83/2002), şi a stabilit alocaţiile reprezentând o cotă din preţul utilajelor agricole achiziţionate din producţia internă. În conformitate cu art. 14 lit. f) din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistraţi la organele fiscale ca plătitori de T.V.A. şi care sunt destinate finanţării investiţiilor, acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif, finanţării stocurilor de produse cu destinaţie specială, nu se cuprind în baza de impozitare, ştiut fiind că baza de impozitare reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv T.V.A. (art. 13din OUG nr. 17/2000).
Totodată, conform pct. 8.17 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind T.V.A. aprobate prin HG nr. 401/2000 (M. Of., nr. 231/26.05.2000), în vigoare la data achiziţiilor tractoarelor de către recurentă (facturile fiscale nr. 2866341 din 9 ianuarie 2001, nr. 2265227 din 23 aprilie 2001 şi nr. 37732321 din 27 decembrie 2001), nu se cuprind în baza de impozitare sumele încasate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de către contribuabilii înregistraţi ca plătitori de T.V.A., care sunt destinate finanţării obiectivelor proprii de investiţii.
T.V.A. aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor de investiţii finanţate în condiţiile de mai sus, se deduce în conformitate cu prevederile art. 18-21 din OUG nr. 17/2000.
Cu sumele deduse, potrivit ordonanţei de urgenţă este obligatorie reîntregirea disponibilităţilor pentru investiţii. Sumele respective pot fi utilizate în cursul anului financiar numai pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii pentru care s-au primit alocaţiile de la bugetul de stat.
La încheierea exerciţiului financiar sumele deduse şi neutilizate, potrivit alineatului precedent, se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-contabil, emise de Ministerul Finanţelor.
Prin urmare, în temeiul actelor normative în vigoare la data achiziţiilor, se constată că (astfel cum corect a reţinut şi Curtea de Conturi) dacă unitatea plătitoare de T.V.A. nu va achita T.V.A. menţionată în factura emisă de furnizorul de bunuri, dacă în limita de 75% şi respectiv de 45% din valoarea acesteia, acesta nu va putea deduce T.V.A. decât în limita a ceea ce va plăti, adică tot 75% şi respectiv 45% din T.V.A., aferentă preţului maşinilor agricole achiziţionate, nefiind posibilă o deducere integrală.
În consecinţă, constatându-se că critica formulată nu este fondată, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare la data achiziţiilor, urmează a se respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Gheorghieni, împotriva deciziei nr. 470 din 1 octombrie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3383/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3387/2003. Contencios → |
|---|
