CSJ. Decizia nr. 3383/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3383/2003
Dosar nr. 2046/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 137/2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Mehedinţi, au fost admise în parte contestaţiile formulate de V.I. şi P.G., împotriva deciziei de impunere nr. 437/2001 emisă de sucursala PECO Mehedinţi, pe care a anulat-o pentru suma de 214.566.458 lei, menţinând în sarcina contestatorilor obligaţia de a plăti suma de 2.631.086 lei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional sucursala Peco Mehedinţi, iar prin Decizia nr. 14/2003 pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, recursul a fost respins.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că din probele administrate, respectiv expertiza tehnică întocmită cauză, a rezultat că valoarea lipsurilor imputate a fost stabilită fără a fi realizate consumurile tehnologice generate de evaporarea fracţiunilor uşor volatile din produsele petroliere, contrar prevederilor din Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata sucursala Peco Mehedinţi.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut în esenţă că:
- contestaţiile au fost judecate de o instanţă necompetentă, respectiv Colegiul jurisdicţional, competenţa materială aparţinând Tribunalului Mehedinţi;
- în mod greşit, instanţele au ţinut cont numai de concluziile expertizei tehnice, fără a avea în vedere şi obiecţiunile formulate în legătură cu aplicarea Ordinului nr. 321/2000.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată „Colegiul jurisdicţional judecă în primă instanţă, contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii gestionari, contabilii, precum şi de către ceilalţi salariaţi care au participat împreună cu aceştia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea în întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".
În speţa dedusă judecăţii, cei doi contestatori au fost gestionari la depozitul de Peco Şimian Mehedinţi, iar în urma inventarului efectuat la acest depozit la produse petroliere, s-a constatat un prejudiciu de 214.566.458 lei.
Având în vedere funcţiile pe care le-au îndeplinit cei doi contestatori, precum şi natura prejudiciului, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor aparţine, conform art. 41 din Legea nr. 94/1992, Colegiului jurisdicţional şi nu tribunalului.
Împrejurarea că prejudiciul a fost constatat în urma unui control făcut de organele interne şi nu de Curtea de Conturi, nu prezintă relevanţă sub aspectul competenţei materiale, deoarece prin art. 41 mai sus citat, nu se face nici o referire la organele care urmează a efectua controlul şi în funcţie de care competenţa de soluţionare a contestaţiilor ar aparţine unor instanţe diferite.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea urmează a reţine că paguba constatată şi imputată celor doi contestatori, în cuantum de 214.566.458 lei, a fost redusă la suma de 2.631.089 lei, ca urmare a concluziilor la care a ajuns expertul tehnic desemnat, expertiză însuşită de instanţă şi care nu a putut fi înlăturată prin alte probe.
Susţinerea recurentei, în sensul că nu au fost avute în vedere obiecţiunile formulate la expertiză este neîntemeiată, deoarece, aşa cum rezultă din dosar, expertul a răspuns la aceste obiecţiuni.
De altfel, din întregul material probator administrat rezultă cu certitudine că valoarea iniţială a lipsurilor imputate a fost stabilită fără a fi scăzute consumurile tehnologice generate de evaporarea fracţiunilor uşor volatile din produsele petroliere, deşi un atare consum era prevăzut de Ordinul nr. 321/2000 al M.I.C.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Peco Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 121 din 25 februarie 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3382/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3384/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
