CSJ. Decizia nr. 3382/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3382/2003
Dosar nr. 2043/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 27 din 15 aprilie 2002, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a admis în parte încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001.
În urma recursului jurisdicţional formulat de Procurorul Financiar, în legătură cu pct. 2, 3, 5 şi 6 din actul de sesizare, prin Decizia nr. 640 din 15 iunie 2002, acesta a fost respins de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Instanţa a reţinut că sentinţa Colegiului jurisdicţional a fost motivată în drept, iar probele au fost analizate în mod temeinic.
Împotriva sentinţei şi deciziei a declarat recurs Procurorul General Financiar, considerându-le nelegale şi netemeinice în ce priveşte admiterea în parte a actului de sesizare şi obligarea pârâţilor la plata prejudiciului de 5.220.538.000 lei, considerându-se că a fost recuperat la data de 21 decembrie 2001 şi respingerea capătului de sesizare în legătură cu plata sumei de 665.870.000 lei, foloase nerealizate, aferente sumei de 1.303.014.000 lei.
Prin Decizia nr. 10 din 7 martie 2003, s-a admis recursul în anulare jurisdicţional, s-a modificat Decizia nr. 640 din 15 noiembrie 2002, în sensul admiterii recursului Procurorului Financiar împotriva sentinţei nr. 27/2002 a Colegiului jurisdicţional şi în consecinţă, s-a casat sentinţa în ce priveşte capătul de sesizare nr. 6, din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, trimiţând cauza spre rejudecare Colegiului jurisdicţional al municipiului Bucureşti, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Conform procesului-verbal de constatare din 18 mai 2001 şi a raportului de control din 24 mai 2001, C.A.S. a municipiului Bucureşti a plătit C.N.A.S., suma de 5.220.538.000 lei în baza actelor adiţionale nr. 1 şi 2 la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 decembrie 1999, pentru lucrări suplimentare nedatorate, deoarece au fost deja cuprinse iniţial în anexele contractului încheiat.
Prima instanţă a reţinut corect că pentru suma de 5.220.538.000 lei există culpă şi răspunderea îi revine pârâtului U.T. şi G.Z., ca şi pentru foloasele nerealizate de 655.870.000 lei calculate la suma de 1.303.014.000 lei, ce face parte din 5.220.538.000 lei, alături de suma de 3.917.524.000 lei, recuperată prin executarea silită, în baza sentinţei civile nr. 220/1991 a Judecătoriei sectorului 1.
Deşi instanţa i-a obligat în solidar pe U.T. şi G.Z. la plata sumei de 5.220.538.000 lei, a respins fără justificare actul de sesizare faţă de aceiaşi pârâţi, pentru plata sumei de 655.870.000 lei, reprezentând foloase nerealizate pentru perioada cât C.A.S. a municipiului Bucureşti a fost lipsită de folosinţa sumei de 5.220.538.000 lei, care a fost achitată de C.A.S., fără temei.
Se impunea să se stabilească în mod cert dacă plata sumei de 5.220.538.000 lei s-a făcut legal de C.A.S. a municipiului Bucureşti, iar în ipoteza în care constituie prejudiciu, trebuia analizată situaţia beneficiului nerealizat de 655.870.000 lei, perioada cât C.A.S. a fost lipsită de folosinţa sumei de 5.220.538.000 lei.
Împotriva deciziei nr. 10/2003 au declarat recurs U.T., G.Z. şi C.A.S. a municipiului Bucureşti.
Pârâtul U.T. a criticat Decizia astfel:
Instanţa nu s-a pronunţat asupra sentinţei nr. 220/2001 a Judecătoriei sectorului 1, unde se precizează că în calitate de cumpărător, C.A.S. a municipiului Bucureşti a fost obligată la restul de plată, odată cu terminarea lucrărilor, ceea ce practic s-a realizat.
Eronat s-a reţinut că C.A.S. a municipiului Bucureşti a plătit C.N.A.S., suma de 5.220.538.000 lei în baza actelor adiţionale 1 şi 2 la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 decembrie 1999, pentru lucrări suplimentare nedatorate; plata nu s-a făcut.
Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la actele normative invocate de art. 223 şi 333, art. 5 din Legea nr. 72/1996; art. 22, 62 şi 93 din Legea nr. 145/1997 şi art. 1, 2 şi 1023 din statutul C.N.A.S. şi art. 152 din statutul C.A.S. a municipiului Bucureşti.
Pârâta G.Z. a criticat Decizia după cum urmează.
Suma de 3.917.524.000 lei a fost achitată constructorului SC S.G.I. SA , de către trezorerie, din contul C.A.S. a municipiului Bucureşti, debitor poprit prin executarea silită, conform sentinţei nr. 220/2001 a Judecătoriei sectorului 1 şi nu a fost restituită C.A.S. a municipiului Bucureşti, de către vânzător, aşa cum eronat a susţinut Procurorul General Financiar.
Lucrările au fost executate în totalitate de constructor.
Suma de 5.220.538.000 lei a fost corect plătită pentru lucrări suplimentare.
La soluţionarea cauzei nu s-au avut în vedere probele de la dosar, din care rezultă că nu există prejudiciu.
Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului Bucureşti a criticat Decizia, astfel:
C.A.S. a municipiului Bucureşti a achitat constructorului, raportat la procentul care îi revenea, 34% la actele adiţionale 1 şi 2 la contract – prin plată voluntară, 1.330.014.000 lei şi prin executare silită, 3.917.524.000 lei, astfel că suma de 5.220.538.000 lei nu reprezintă prejudiciu, ci contravaloarea lucrărilor executate, aşa cum s-a arătat mai sus.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului constată:
Cu privire la recursul declarat de U.T.
Secţia jurisdicţională, cu privire la capătul de sesizare nr. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, situaţie în care se va stabili cu certitudine dacă suma de 5.220.538.000 lei constituie prejudiciu chiar recuperat, cu consecinţa răspunderii celor doi recurenţi.
În funcţie de clarificările ce vor avea loc în baza documentaţiei de la dosar, se va analiza şi situaţia beneficiului nerealizat în cuantum de 655.870.000 lei, de către C.A.S. a municipiului Bucureşti, care revine ca răspundere tot celor doi recurenţi în ipoteza constatării, în sensul existenţei prejudiciului de 5.220.538.000 lei.
În măsura în care actele normative citate de recurent vor fi aplicabile situaţiei ce urmează a se elucida, vor fi reiterate cu ocazia judecării cauzei sub aspectul învederat.
Constatându-se soluţia secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.
Cu referire la recursul declarat de pârâta G.Z.
Aşa cum s-a arătat şi în analizarea precedentului recurs, cu ocazia rejudecării cauzei privind pct. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, se va stabili cu certitudine dacă suma de 5.220.538.000 lei constituie prejudiciu, în raport cu care se va stabili răspunderea materială pentru cei doi recurenţi; aceiaşi situaţie în ipoteza menţionată şi pentru beneficiul nerealizat de C.A.S. a municipiului Bucureşti, în cuantum de 655.870.000 lei.
Constată că sunt nefondate criticile aduse, impunându-se reanalizarea situaţiei de mai sus, astfel încât recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
Recursul declarat de C.A.S. a municipiului Bucureşti este, de asemenea, nefondat.
Prin Decizia nr. 10/2003, s-a apreciat în mod legal şi temeinic necesitatea rejudecării cauzei privind pct. 6 din încheierea de sesizare nr. 2031 din 14 noiembrie 2001, care nu a fost elucidat în sensul existenţei sau inexistenţei prejudiciului de 5.220.538.000 lei, în raport cu care sunt atrase răspunderile celorlalte recurente.
În consecinţă, se va respinge şi acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de U.T., de G.Z. şi de C.A.S. a municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 10 din 7 martie 2003 a Curţii de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3381/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3383/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
