CSJ. Decizia nr. 3408/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3408/2003
Dosar nr. 2014/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 36 din 13 iunie 2002, Colegiul jurisdicţional Dolj a respins actul de sesizare nr. 207/2002 al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, privind obligarea pârâţilor B.V., M.N., M.B., M.M., B.. S.Z., D.M. şi L.I., la plata de despăgubiri civile, în sumă de 71.979.411 lei către C.A.S. Dolj.
Hotărând astfel, colegiul jurisdicţional a reţinut că pârâţii, în calitate de membrii ai Consiliului de Administraţie al C.A.S. Dolj, au adoptat legal hotărârea nr. 71/2000, privind suportarea în limita unui plafon lunar de 6.000.000 lei, a contravalorii convorbirilor telefonice efectuate cu telefoanele mobile particulare de către ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie, care nu erau salariaţi ai C.J.A.S.
Recursurile jurisdicţionale declarate împotriva acestei sentinţe de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj şi de C.A.S. Dolj, au fost admise prin Decizia nr. 652 din 21 noiembrie 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, astfel cum a fost rectificată în temeiul art. 281 şi art. 2813 C. proc. civ., prin încheierea dată în Şedinţa publică din 13 ianuarie 2003.
Instanţa de recurs jurisdicţional a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis actul de sesizare al Procurorului Financiar, nr. 9392/62/D/2001 şi a obligat pârâţii la plata de despăgubiri civile, în sumă de71.979.412 lei, cu dobânda aferentă de 22,2% anual de la data producerii pagubei şi până la recuperarea integrală a pagubei.
În hotărârea instanţei de recurs jurisdicţional s-a constatat răspunderea pârâţilor pentru paguba produsă C.A.S. Dolj, prin adoptarea hotărârii nr. 71/2000, cu încălcarea dispoziţiilor art. 103 pct. 5 din OUG nr. 30/1998, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 145/1997, care prevăd că membrii consiliului de administraţie au dreptul numai la indemnizaţiile de şedinţă, fără a beneficia de alte drepturi sau facilităţi. De asemenea, instanţa de recurs jurisdicţional a constatat că suma de 1.200.000 lei, reprezentând cotizaţia către U.C.A.S. Ploieşti a fost plătită nelegal, nefiind prevăzută în buget şi încălcându-se astfel dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 72/1996.
Împotriva deciziei nr. 652 din 21 noiembrie 2002 şi în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, au declarat recurs pârâţii, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că în baza autonomiei conferite prin art. 62 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 şi în conformitate cu prevederile art. 1 din Statutul C.N.A.S. şi art. 1 din Statutul C.A.S. Dolj, au adoptat legal hotărârea nr. 71/2000, privind cheltuieli care se încadrează în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2000, aşa cum se precizează în scrisoarea nr. 8427 din 11 aprilie 2001.
În acelaşi sens, recurenţii au arătat că cheltuielile pentru convorbirile telefonice au fost aprobate în realitate prin hotărârea nr. 42 din 28 februarie 2000, în baza referatului nr. 1768 din 9 februarie 2000, întocmit de directorul general adjunct economic şi prin adresa nr. 920 din 22 martie 2000, C.N.A.S. a comunicat că hotărârea nu este supusă aprobării, fiind adoptată în baza autonomiei de care beneficiază C.A.S. Dolj.
Referitor la adresa nr. ET/3774/2001 a preşedintelui C.N.A.S., recurenţii au arătat că a fost greşit avută în vedere la soluţionarea cauzei, întrucât nu poate fi aplicată retroactiv pentru executarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2000.
Concluzia din Decizia atacată privind îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii lor juridice, a fost criticată de recurenţi, cu motivarea că nu s-a dovedit existenţa unei pagube şi că, prin adresa nr. 8427/2001 intimata C.A.S. Dolj a confirmat încadrarea cheltuielilor aprobate în bugetul propriu pe anul 2000.
În ultimul motiv de recurs s-a susţinut că plata cotizaţiei, în sumă de 1.200.000 lei, a fost legal aprobată, încadrându-se în cheltuielile din bugetul propriu, aprobat fără obiecţiuni de C.N.A.S.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
În art. 103 alin. (5) din OG nr. 30/1998 şi ulterior, în art. 17 alin. (5) din OUG nr. 180/2000, s-a prevăzut că membrii Consiliului de Administraţie al C.A.S. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 20% din salariul preşedintelui şi respectiv, al directorului general al C.J.A.S.
Recurenţii au încălcat aceste prevederi legale prin adoptarea hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000, în care au aprobat ca din bugetul casei judeţene să fie suportate pentru membrii consiliului de administraţie, cheltuieli cu telefoanele mobile personale, în limita unui plafon lunar de 6.000.000 lei.
Susţinerea recurenţilor că hotărârea nr. 71 din 30 mai 2000 a fost legal adoptată, în cadrul autonomiei recunoscute C.A.S., prin statutul său de funcţionare, urmează a fi respinsă ca nefondată.
În art. 13 pct. 9 şi 29 din Statutul C.A.S. Dolj sunt prevăzute atribuţiile Consiliului de Administraţie, de a propune spre aprobare C.N.A.S., nivelul cheltuielilor de administrare, funcţionare şi de capital ale casei, ţinând cont de dispoziţiile legale în vigoare şi să aprobe indemnizaţiile membrilor Consiliului de Administraţie, conform legii.
Recurenţii nu au invocat un text de lege care să prevadă în favoarea membrilor Consiliului de Administraţie, drepturi de natura celor pe care le-au aprobat în hotărârea nr. 71 din 30 mai 2000, astfel încât este lipsită de temei susţinerea lor privind autonomia de a decide categoria şi valoarea cheltuielilor, care să fie suportate din bugetul casei judeţene.
De asemenea, sunt nefondate apărările din recurs privind legalitatea hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000, faţă de referatul nr. 1768 din 9 februarie 2000 şi adresa nr. 920 din 22 martie 2000.
Referatul nr. 1768 din 9 februarie 2000 a fost întocmit de directorul economic al C.A.S. Dolj, în baza procesului-verbal nr. 1408 din 2 februarie 2000, încheiat de Corpul de Control al C.N.A.S., acte în care, contrar susţinerilor recurenţilor, s-au constatat cheltuieli exagerate cu telefoanele mobile ale conducerii instituţiei şi s-a propus limitarea convorbirilor telefonice pentru cele 6 telefoane mobile ale instituţiei, la câte 200 minute fiecare.
Adresa nr. 920 din 22 martie 2000, emisă de C.N.A.S., nu poate fi reţinută ca dovadă pentru aprobarea cheltuielilor înscrise nelegal de recurenţi în bugetul casei judeţene, dat fiind că acest înscris nu se referă la telefoanele mobile ale membrilor consiliului de administraţie, care nu erau salariaţi ai casei. În consecinţă, actul respectiv are ca obiect cele 6 telefoane mobile ale instituţiei, situaţie confirmată ulterior prin adresele nr. 8321 din 10 aprilie 2001 şi nr. 11811 din 4 aprilie 2002.
Din acest punct de vedere, se constată că este nefondată şi apărarea privind respectarea Îndrumarului elaborat de Ministerul Sănătăţii pentru încadrarea cheltuielilor pe articole şi alineate, deoarece cheltuielile cu telefoanele înscrise la art. 24 se referă la cheltuielile cu telefoanele instituţiei şi nu cuprind astfel de cheltuieli cu telefoanele mobile particulare ale acelor membri ai consiliului de administraţie, care nu sunt şi salariaţi ai casei judeţene.
Adresa nr. ET/3774 din 9 octombrie 2001, prin care Preşedintele C.N.A.S., ordonatorul principal de credite al caselor judeţene de asigurări de sănătate, a precizat că membrii consiliului de administraţie nu au dreptul la plata convorbirilor telefonice din bugetul instituţiei, nu a fost aplicată cu efect retroactiv, cum eronat au susţinut recurenţii.
Răspunderea civilă delictuală a recurenţilor a fost stabilită în raport cu dispoziţiile legale, în vigoare la data adoptării hotărârii nr. 71 din 30 mai 2000 şi nu pe baza unui act administrativ.
Întrunirea condiţiilor legale pentru angajarea răspunderii recurenţilor a fost, de asemenea, corect constatată de instanţa de recurs jurisdicţional, întrucât probele administrate în cauză fac dovada faptei lor ilicite, pentru că au aprobat suportarea din bugetul casei a altor cheltuieli, decât cele prevăzute expres în lege şi au produs un prejudiciu, la repararea căruia au fost obligaţi prin Decizia atacată.
Împrejurarea că printr-o hotărâre anterioară, hotărârea nr. 42 din 28 februarie 2000, Consiliul de Administraţie al C.A.S. Dolj a aprobat pentru fiecare consilier dreptul la 100 minute de convorbiri telefonice, la telefoanele mobile personale, nu constituie o cauză de exonerare de răspunderea stabilită în prezentul dosar şi care s-a întemeiat pe fapta ilicită a recurenţilor, de a aproba suportarea din bugetul casei a unor cheltuieli fără temei legal.
Cu privire la suma de 1.200.000 lei, reprezentând plata cotizaţiei către U.C.A.S. Ploieşti, instanţa de recurs jurisdicţional a stabilit corect răspunderea recurenţilor, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (5) din Legea nr. 72/1996, dat fiind că achitarea sumei respective a fost aprobată, fără să fi fost înscrisă în bugetul casei judeţene.
De altfel, recurenţii nici nu au contestat această situaţie, susţinând numai că suma plătită s-a încadrat în totalul cheltuielilor aprobate prin bugetul pe anul 2000, ceea ce nu prezintă relevanţă sub aspectul răspunderii lor juridice.
În consecinţă, nefiind motive de modificare sau de casare a deciziei nr. 652 din 21 noiembrie 2002, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.B., M.M., B.V., B.A., M.N., S.Z., L.I. şi D.M., împotriva deciziei nr. 652 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3404/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3411/2003. Contencios. împotiva deciziei... → |
|---|
