CSJ. Decizia nr. 3454/2003. Contencios. Nulitate partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3454/2003
Dosar nr. 288/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 august 2001, la Judecătoria Târgu-Neamţ, reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, în numele şi pentru Mănăstirea Neamţ, a solicitat în contradictoriu cu Comisia Locală Vînători şi Comisia Judeţeană Neamţ de aplicare a Legii nr. 18/1998, precum şi SC A. D. SA să se constate nulitatea absolută, parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07/0828 din 8 august 1995, emis de Ministerul Agriculturii.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că actul atacat include în mod nelegal şi suprafaţa de teren de 73.827 mp situată în comuna Vânători la pct. C., teren ce a aparţinut mănăstirii până în anul 1949 şi care i se cuvine prin reconstituire, în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 1414, pronunţată la 18 septembrie 2001, a fost declinată competenţa, în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinându-se că primul capăt de cerere vizează un act administrativ emis de un minister şi că numai după soluţionarea acestuia, se va putea trece la soluţionarea celei de-a doua cereri – emiterea titlului de proprietate.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3963 din 20 noiembrie 2001, ocazie în care a fost chemată în judecată, şi emitenta certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
La termenul din 18 martie 2002, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând să se constate şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1323 din 27 august 2001, prin care SC A.D. SA a vândut soţilor S.J. şi S.L., o suprafaţă de 4876 mp şi locuinţa aflată pe acest teren inclus în certificatul atacat prin acţiune.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 131, pronunţată la 10 decembrie 2002, a respins ca nefondată, acţiunea, astfel cum a fost completată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că nulitatea unui act administrativ, de natura certificatului atacat, este o sancţiune, a cărei aplicare se justifică prin existenţa la data emiterii actului, fie a încălcării unor norme imperative de ordin formal, fie a unor dispoziţii privind conţinutul actului, de asemenea imperative.
În speţă, instanţa a reţinut că nu s-au constatat asemenea încălcări, la data emiterii actului societatea avea în administrare în mod legal terenul în litigiu, astfel că pentru a-l trece în patrimoniul său, conform HG nr. 834/1991, a fost necesar emiterea unui titlu prin care să-i constituie dreptul de proprietate.
Instanţa a mai argumentat soluţia, prin aceea că titlul reclamantei a fost emis la 28 iunie 2001, ulterior actului atacat, emis la 8 august 1995, precum şi a vânzării efectuate de societate, soţilor S.
În ce priveşte acest ultim act, instanţa a reţinut că actul de vânzare a îndeplinit condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, în numele şi pentru Mănăstirea Neamţ, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a precizat că hotărârea se sprijină pe argumente contradictorii şi împotriva probelor administrate în cauză.
În acest sens s-a arătat că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes legitim şi că Mănăstirea Neamţ a făcut dovada că întreg terenul, în suprafaţă de 10.892,30 ha, denumit „vatra înconjurătoare” a Mănăstirii Neamţ, pe care se găsesc terenurile din litigiu, a fost proprietatea acesteia, pentru o parte fiind emise titluri de proprietate.
S-a mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (expertiza topometrică, procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat de instanţă).
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a depus la dosar întâmpinare care a precizat că a avut în vedere faptul că documentaţia depusă de societate, a fost aprobată şi avizată de organele legal abilitate, conform HG nr. 834/1991 şi a criteriilor date în aplicarea sa, iar în subsidiar, în situaţia în care se apreciază ca întemeiată, acţiunea reclamantei-recurente, să se reţină că este culpa exclusivă a pârâtei SC A.D. SA judeţul Neamţ.
Pentru termenul din 16 mai 2003 s-au depus la dosar, Decizia civilă nr. 3390/RC/2002, irevocabilă, a Tribunalului Neamţ, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747 din 15 aprilie 2003, încheiat între S.J. şi recurentă, pentru terenul în suprafaţă de 4876 mp şi una vilă P+1, situată pe acest teren, precizându-se că pretenţiile cu privire la acest teren au fost satisfăcute, rămânând în discuţie constatarea nulităţii parţiale pentru terenurile în suprafaţă de 3.358 mp, de la punctul fosta T.V., situat în Vatra Mănăstirii Neamţ şi 65.593 mp teren, de la punctul fosta F.C.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, este nelegală şi netemeinică.
Rezultă că recurenta-reclamantă a făcut dovada interesului său legitim în legătură cu întreg terenul în suprafaţă de 10.892,30 ha, denumit vatra înconjurătoare a Mănăstirii Neamţ ce a fost proprietatea acesteia, preluată abuziv de stat.
Mai mult, paralel cu acest proces, în contencios, pe calea acţiunii civile, o parte din terenuri au fost retrocedate mănăstirii, prin titluri de proprietate dovedindu-se astfel şi dreptul, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 - Decizia civilă nr. 1380/A/2002, Decizia nr. 1494/R/2002, pronunţate de către Tribunalul Cluj, precum şi Decizia nr. 3390/RC/2002, irevocabilă, a Tribunalului Neamţ, din care rezultă că terenurile ocupate de pârâta SC A.D. SA, trebuie să revină reclamantei Mănăstirea Neamţ şi schiturilor subordonate.
Este cert că în atare împrejurare, legalitatea actului emis este afectată de o atare realitate, care reprezintă o condiţie de fond şi anume, încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei şi care atrage nulitatea parţială a acestui act.
De altfel, chiar intimata-pârâtă Ministerul Agriculturii, emitenta actului, în întâmpinarea depusă, a precizat în subsidiar că nu are nici o culpă, aceasta aparţinând în exclusivitate intimatei SC A.D. SA.
A mai rezultat că terenurile în discuţie erau părăsite şi nu mai contribuiau la procesul de producţie, astfel că şi sub acest aspect, actul emis este nelegal, el încălcând prevederile art. 1 din HG nr. 834/1991, care stabilesc că se pot trece în proprietatea societăţilor comerciale cu capital de stat, numai terenurile necesare desfăşurării activităţii.
Chiar actul de vânzare-cumpărare intervenit pe parcursul procesului între pârâta SC A.D. SA şi soţii S., demonstrează pe lângă reaua-credinţă a acesteia, vânzarea unui bun litigios, şi împrejurarea că aceasta nu mai are activitate.
Ca o consecinţă, Curtea urmează să caseze sentinţa atacată şi în fond, să dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, numai cu privire la cele două suprafeţe de teren în punctul T.V. şi punctul C., cererea privind terenul în suprafaţă de 4876 mp, rămânând fără obiect, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între recurentă şi intimaţii S.J. şi S.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, în numele şi pentru Mănăstirea Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 131 din 10 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea precizată şi dispune anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafeţele de 3358 mp, de la punctul T.V. şi 65593 mp de la punctul C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3453/2003. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 3461/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
