CSJ. Decizia nr. 3460/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3460/2003
Dosar nr. 1978/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2003, reclamantul J,I. a solicitat anularea hotărârii nr. 289 din 7 ianuarie 2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Alba, prin care i s-a recunoscut doar 3 ani, 2 luni şi 22 zile, ca perioadă de refugiu şi emiterea unei alte hotărâri, prin care să i se recunoască perioada de refugiu cuprinsă între intervalul 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 61 din 12 martie 2003, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr. 289 din 7 ianuarie 2003 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să recunoască calitatea reclamantului, de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, pentru întreg intervalul cuprins între septembrie 1940 – 6 martie 1945, precum şi acordarea drepturilor ce se cuvin reclamantului pentru intervalul menţionat.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că din actele depuse de reclamant şi din depoziţiile depuse de martorii J.G. şi B.P., rezultă că reclamantul a fost refugiat din Basarabia. în Brad, sat Gura Barza în septembrie 1940, astfel că reclamantul este îndrituit să beneficieze de acest statut. pentru întreg intervalul cuprins de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit, a anulat hotărârea nr. 289/2003 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin luarea în considerare a declaraţiilor martorilor J.G. şi B.P.
S-a mai susţinut că potrivit cărţii de muncă, reclamantul nu face dovada persecuţiei, din motive etnice, în perioada septembrie 1940 – 14 decembrie 1941.
Examinând cauza în raport cu motivele de casare invocate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
La lit. c) a acestui articol invocat, se prevede că beneficiază de dispoziţiile ordonanţei, persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Din probele dosarului rezultă că reclamantul J.I. a fost refugiat din Basarabia în septembrie 1940, deoarece cu adeverinţa nr. 1574 din 7 octombrie 2003 eliberată de Grupul Şcolar Gh. Lazăr din Baia Mare, face dovada că în anul şcolar 1940 - 1941 a fost elev al Şcolii de Conductori Tehnici Minieri şi Chimico-Metalurgici, adeverinţă care se coroborează cu cele două declaraţii de martori, care susţin că reclamantul a fost refugiat din Basarabia, în luna septembrie 1940.
Astfel că instanţa de fond a reţinut corect că reclamantul a fost refugiat din Basarabia, în perioada 6 septembrie – 6 martie 1945, urmând să beneficieze de toate drepturile conferite de lege, pentru acest interval.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr.61 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 346/2003. Contencios. Anulare în parte decizie... | CSJ. Decizia nr. 347/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
