CSJ. Decizia nr. 348/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 348/2003
Dosar nr. 3959/2001
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 2001, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul A.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 70 din 2 februarie 2001 şi a Ordinului nr. 119 din 13 februarie 2001, ambele emise de ministrul administraţiei publice, reîncadrarea sa în funcţia publică de execuţie de auditor categoria A, clasa I, gradul 1, plata drepturilor salariale, daune morale, în sumă de 995 milioane lei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Ordinul nr. 645 din 21 iulie 1999 al Secretarului general al Guvernului, a fost numit în funcţia de consultant la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală şi că prin OUG nr. 207/1999, s-a înfiinţat Ministerul Funcţiei Publice, prin reorganizarea Departamentului pentru Administraţie Publică Locală şi a Departamentului pentru Reforma Administraţiei Publice Centrale, personalul acestor departamente fiind transferat în interesul serviciului, la ministerul nou creat.
Mai arată că prin Ordinul nr.286 din 31 iulie 2000, a fost numit funcţionar public, în funcţia de auditor clasa I, gradul 1, categoria A, că prin OUG nr. 291/2000 s-a înfiinţat Ministerul Administraţiei Publice, prin preluarea atribuţiilor Ministerului Funcţiei Publice şi că prin HG nr. 8/2001 s-a prevăzut ca personalul preluat de la fostul minister, precum şi de la alte ministere sau organe centrale, să fie considerat transferat în interesul serviciului, numai după susţinerea şi primovarea unor teste cu caracter strict profesional.
Menţionează că în baza acestei hotărâri, ministrul administraţiei publice a emis Ordinul nr. 70 din 2 februarie 2001, privind organizarea şi desfăşurarea testului profesional, ordin pe care îl consideră ca fiind nelegal, deoarece încalcă prevederile art. 13 şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ale art. 1 din Legea nr. 30/1990 şi ale pct. 4 şi 5 din Anexa nr. 12 la HG nr. 281/1993.
Susţine că ordinul nu este contrasemnat de compartimentul juridic, că prin HG nr. 8/2001 s-a stabilit preluarea de către ministerul nou înfiinţat, a atribuţiilor fostului minister, că ordinul nr. 70 nu are obiect, în perioada stabilită pentru desfăşurarea testului profesional, Ministerul Funcţiei Publice nemaiexistând şi că din comisia de testare au făcut parte şi secretari de stat, fiind astfel o comisie politică, nu profesională.
Susţine şi că rezultat testului s-a afişat cu o întârziere de două zile, că a contestat rezultatul testului, primind răspuns că i s-a respins contestaţia, dar nu i s-au prezentat procesul-verbal şi lucrarea cu notele acordate de fiecare membru al comisiei.
Consideră că şi Ordinul nr. 119/2001, prin care a fost eliberat din funcţia publică de auditor, este abuziv, netemeinic şi nelegal, fiind antedatat, nu a fost contrasemnat de compartimentul juridic, s-a emis cu nerespectarea prevederilor art. 92 şi 34 din Legea nr. 188/1999, ale art. 10 şi 11 din Legea nr. 54/1991, cu privire la sindicate şi ale Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1067 din 29 august 2001, instanţa reţinând că HG nr. 8/2001 nu încalcă dispoziţiile Constituţiei, că prevederile art. 23 din hotărâre sunt aplicabile în cauză, nu ale Legii nr. 1/1970 şi că nu este culpa pârâţilor că reclamantul nu a trecut testul profesional.
Mai reţine că Ordinul nr. 70/2001 este legal, că în cauză sunt aplicabile atât dispoziţiile Legii nr. 188/1999, cât şi ale Legii nr. 30/1990 şi că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul ordinului şi s-a prezentat la test.
Reţine că nici Ordinul nr. 119/2001 nu poate fi anulat, pentru că prin nepromovarea testului profesional, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu, iar susţinerea acestuia că măsura testării a avut un caracter politic prin modul de constituire al comisiei, excede controlului instanţei.
Consideră că reclamantul n-a făcut dovada incapacităţii de muncă existentă la data emiterii Ordinului nr. 119/2001, adeverinţa medicală fiindu-i eliberată în timpul procesului, iar reclamantul participând în perioada 5 – 10 februarie la testarea profesională şi nu a depus nici o dovadă, în sensul că este secretarul general al Sindicatului funcţionarilor publici din România.
Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierilor din 5 iunie 2001, 12 iunie 2001 şi 26 iunie 2001, ca şi împotriva sentinţei, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că instanţa a reţinut greşit legalitatea Ordinului nr. 70/2001, cu toate că organizarea testului a fost nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, deoarece aceste dispoziţii au o forţă juridică superioară, faţă de art. 23 alin. (1) din HG nr. 8/2001, care reglementează instituţia testului profesional, prin nerespectarea prevederilor acestei legi.
Mai susţine că Legea nr. 188/1999 prevede organizarea concursului, numai cu ocazia intrării în Corpul Funcţionarilor Publici, dar el era deja funcţionar public şi chiar dacă s-ar presupune că i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Funcţiei Publice, la intrarea în vigoare a OUG nr. 291/2000, trebuia să i se ofere un post, prin transfer, la ministerul nou înfiinţat.
Consideră că s-a respins greşit cererea prin care a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituţională, pentru constatarea neconstituţionalităţii art. 12 din OUG nr. 291/2000, contrar prevederilor Legii nr. 47/1992.
Menţionează că neîntemeiat i s-a respins cererea de administrare a probei cu extrase din ziare şi că nu s-a avut în vedere că Ministerul Administraţiei Publice este continuatorul în drepturi şi obligaţii al Ministerului Funcţiei Publice şi din acest motiv a devenit angajatul Ministerului Administraţiei Publice, de la care, de altfel, a primit salariu timp de 2 luni şi care a emis ordinul de încetare a raporturilor de serviciu.
Arată că testul profesional s-a organizat ilegal, fără ca Ordinul nr. 70/2001 să fie publicat, iar testul a avut loc la 3 zile de la data emiterii ordinului, cu o bibliografie neclară, nota obţinută fiind rezultatul hazardului şi al aprecierii făcută numai de un membru al comisiei, din cei 6 membri numiţi pe criterii politice.
Mai arată că ordinul de încetare a raporturilor de serviciu este ilegal, pentru că s-a emis de Ministerul Administraţiei Publice, cu o motivare contradictorie şi că acest ordin i-a provocat daune morale, urmare a faptului că i s-a refuzat de către Ministerul Administraţiei Publice, eliberarea unei recomandări pentru a se putea angaja în altă parte şi din acest motiv este şomer.
Analizând motivele de recurs invocate, în raport cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Curtea reţine următoarele:
Prin Ordinul nr. 645 din 21 iulie 1999 al Secretarului general al Guvernului s-a dispus încadrarea recurentului, pe o perioadă nedeterminată, cu începere de la 20 iulie 1999, în funcţia de consultant la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală – Direcţia Control.
Prin OUG nr. 207/1999 s-a înfiinţat şi organizat Ministerul Funcţiei Publice, prin reorganizarea Departamentului pentru Administraţie Publică Locală şi a Departamentului pentru Reforma Administraţiei Publice Centrale, minister care a îndeplinit atribuţiile celor două departamente şi la care s-a transferat în interesul serviciului, personalul încadrat la acestea. Recurentul este numit, prin Ordinul nr. 286 din 31 iulie 2000, în funcţia publică de execuţie de auditor clasa I, gradul 1, categoria A.
În baza OUG nr. 291/2000, privind stabilirea de măsuri referitoare la organizarea şi funcţionarea unor ministere, printre care şi a Ministerului Administraţiei Publice, se emite HG nr. 8/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei Publice, care, în conformitate cu prevederile art. 5, preia toate atribuţiile stabilite prin actele normative în vigoare, pentru Ministerul Funcţiei Publice, precum şi atribuţiile aferente activităţilor pe care le preia de la alte autorităţi publice centrale, potrivit legii.
La 2 februarie 2001, ministrul administraţiei publice emite Ordinul nr. 70, privind organizarea şi desfăşurarea testului profesional, pentru personalul care se preia de la fostul Minister al Funcţiei Publice, ordin prin care se stabileşte ca în perioada 5 – 10 februarie 2001, să aibă loc testul profesional, în vederea stabilirii personalului care se preia de la Ministerul Funcţiei Publice, test constând într-o probă scrisă, ce poate fi completată cu un interviu şi care poate fi promovat, dacă media aritmetică a notelor acordate de către membrii Comisiei de examinare, este cel puţin 7.
În ordin s-a prevăzut şi tematica testului profesional, ca şi data anunţării rezultatelor, respectiv până la 12 februarie 2002 inclusiv, precum şi posibilitatea contestării lor în termen de 24 de ore de la momentul cunoaşterii rezultatelor.
Recurentul a susţinut testul profesional, la care a obţinut nota 6,7, deci sub nota minimă, astfel că a fost declarat nepromovat şi din acest motiv s-a emis Ordinul nr. 119 din 13 februarie 2001 al ministrului administraţiei publice, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului din funcţia publică de execuţie de auditor clasa I, gradul I, categoria A, începând, cu 13februarie 2001, cu un preaviz de 15 zile calendaristice.
În soluţionarea prezentului recurs, Curtea va avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, act normativ cu o forţă juridică superioară HG nr. 8/2001.
Unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice, este stabilitatea funcţionarului public, prevăzută expres de art. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999.
Este de necontestat că recurentul a fost numit ca funcţionar public definitiv în funcţia publică de execuţie de auditor clasa I, gradul 1, categoria A, la Direcţia audit Intern şi Control Financiar Preventiv din cadrul Ministerului Funcţiei Publice, începând cu 31 iulie 2000.
Prin HG nr. 8/2001, s-a dispus înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei Publice care, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, preia „toate atribuţiile stabilite prin actele normative în vigoare, pentru Ministerul Funcţiei Publice, precum şi atribuţiile aferente activităţilor pe care le va prelua de la alte autorităţi publice centrale, potrivit legii".
De asemenea, prin art. 21 şi 22 din hotărâre, s-a prevăzut că Ministerul Administraţiei Publice devine titular al contractelor şi programelor de asistenţă internă şi externă derulate de Ministerul Funcţiei Publice şi continuă derularea acestora, ca şi faptul că activitatea Ministerului Administraţiei Publice se va derula în limita fondurilor stabilite în bugetul de stat pe anul 2000, pentru Ministerul Funcţiei Publice.
Ministerul Administrsaţiei Publice, conform prevederilor art. 1 din OUG nr. 291/2000, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care asigură realizarea Stategiei şi Programului de guvernare în domeniul administraţiei publice locale şi monitorizează elaborarea şi aplicarea programelor de reformă de către ministere şi celelalte autorităţi publice centrale.
Din textele normative menţionate se poate desprinde concluzia că întreaga activitate a Ministerului Funcţiei Publice a fost preluată de către Ministerul Administraţiei Publice.
În ce priveşte personalul Ministerului Funcţiei Publice, în art. 23 alin. (1) din hotărâre, se menţionează că se preia de Ministerul Administraţiei Publice, în urma susţinerii şi promovării unor teste cu caracter strict profesional, când se consideră transferat în interesul serviciului.
Recurentul a contestat legalitatea susţinerii testului, considerând că această măsură este contrară dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Acesta a dobândit anterior calitatea de funcţionar public definitiv, iar activitatea ministerului la care a lucrat, a fost preluată în totalitate de către Ministerul Administraţiei Publice.
De altfel, după încetarea activităţii Ministerului Funcţiei Publice, la 10 ianuarie 2001, personalul acestui minister a continuat să desfăşoare aceiaşi activitate în cadrul Ministerului Administraţiei Publice.
Numai personalului care n-a promovat testul profesional, i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Administraţiei Publice, în baza ordinelor emise la 13 februarie 2001, de către conducătorul acestui minister, celălalt personal continuând activitatea la ministerul respectiv.
Deci, după încetarea activităţii Ministerului Funcţiei Publice, recurentul a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Administraţiei Publice peste o lună, fiind salarizat de către acesta, ceea ce poate duce la concluzia că a fost preluat, prin transfer în interesul serviciului, de la ministerul a cărui activitate a încetat la 10 ianuarie 2001, la noul minister.
Trebuie reţinut că recurentul era deja atestat pe postul de funcţionar public pe care-l ocupa şi prin transmiterea atribuţiilor la ministerul nou creat, inclusiv a postului pe care acesta l-a deţinut, nu se mai impunea supunerea sa unei noi testări la foarte scurt timp după atestare, când i s-a verificat deja capacitatea profesională şi s-a apreciat că este conrespunzător în funcţia deţinută la acea dată.
Dar, măsura preluării prin transfer condiţionată de promovarea unui test profesional, apare ca un act ilegal, contrar dispoziţiilor care guvernează statutul funcţionarului public.
Astfel, art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, prevede că „Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat", fără să stabilească o altă condiţie, respectiv fără condiţionarea transferului de promovare a unui test profesional, cum s-a adăugat ilegal la lege, prin HG nr. 8/2001.
Conform prevederilor art. 89 din Legea nr. 188/1999, încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, are loc prin demisie, transfer, eliberare din funcţie, destituire din funcţie, pensionare şi deces, situaţii în care nu s-a aflat recurentul.
De asemenea, recurentul nu s-a aflat nici în situaţiile prevăzute de art. 92 din lege, când conducătorul instituţiei sau autorităţii publice putea dispune eliberarea acestuia din funcţie, pentru că a devenit incompatibil, şi-a încetat activitatea autoritatea la care a lucrat, a obţinut calificativul nesatisfăcător în ultimii 2 ani şi nici nu s-a făcut dovada reducerii unor posturi, de natura celui ocupat de recurent.
Chiar şi în ultima variantă, trebuia să i se ofere un alt post de funcţionar public, iar el să-l refuze, ceea ce nu a existat.
Ca atare, nu se constată existenţa vreunui motiv legal care să justifice încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului.
De aceea, Ordinul nr. 70 din 2 februarie 2001, privind organizarea şi desfăşurarea testului profesional şi Ordinul nr. 119 din 13 februarie 2001, privind încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului, ambele emise de ministrul administraţiei publice, vor fi anulate ca nelegale.
De asemenea, se va dispune reîncadrarea recurentului-reclamant, în funcţia publică de execuţie de auditor, avută anterior emiterii Ordinului nr. 119/2001 şi obligarea intimatului-pârât să-i plătească acestuia drepturile salariale ce i se cuveneau pentru perioada de la data emiterii ordinului şi până la reîncadrarea efectivă.
În ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi suferit astfel de daune şi nici cuantumul acestora.
Se va respinge recursul declarat împotriva încheierilor din şedinţele publice de la 5, 12 şi 26 iunie 2001, în partea privitoare la respingerea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituţională, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 12 din OUG nr. 291/2000.
Curtea are în vedere că în baza delegării legislative, Guvernul poate emite ordonanţe, care au putere de lege pe perioada în care sunt în vigoare, că Ministerul Administraţiei Publice, prin ministrul său, a primit votul de încredere a Parlamentului României, prin Hotărârea nr. 39 din 28 decembrie 2000, că prin OUG nr. 291/2000 s-au stabilit măsuri referitoare la organizarea şi funcţionarea, şi a Ministerului Administraţiei Publice şi că prin art. 12 din ordonanţă s-a prevăzut în realitate, numai detalierea modului de organizare şi funcţionare a ministerelor, prin hotărâre a guvernului.
Ca atare, nu se mai impunea trimiterea cauzei la Curtea Constituţională, pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Pentru toate considerentele arătate mai sus, recursul va fi admis, aşa cum s-a menţionat.
Văzând şi prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 29/1990 şi ale art. 312 şi 314 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.C., împotriva sentinţei civile nr. 1067 din 29 august 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite în parte acţiunea.
Anulează Ordinele nr. 70 din 2 februarie 2001 şi nr. 119 din 13 februarie 2001, emise de Ministerul Administraţiei Publice.
Dispune reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de execuţie, avută anterior emiterii Ordinului nr. 119 din 13 februarie 2001.
Obligă pârâtul Ministerul Administraţiei Publice să plătească reclamantului, drepturile salariale cuvenite, de la data emiterii Ordinului nr. 119/2001 şi până la data reîncadrării efective.
Respinge cererea de acordare a daunelor morale.
Respinge recursul declarat împotriva încheierilor din 5, 12 şi 26 iunie 2001, pronunţate de aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3479/2003. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 348/2003. Contencios. Anulare adresa si... → |
|---|
