CSJ. Decizia nr. 3484/2003. Contencios. Anulare ordin M.A.A.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3484/2003
Dosar nr. 573/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
F.A., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Prefectura Arad, a solicitat:
1) anularea Ordinului Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 171 din 1 aprilie 2002, prin care a fost suspendat temporar din funcţia de director general al D.G.A.I.A. Arad şi plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării, în conformitate cu prevederile legale;
2) anularea sesizării Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor adresată Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
3) anularea raportului privind rezultatele controlului efectuat la D.G.A.I.A a judeţului Arad, de către colectivul de control al Prefecturii Arad, în baza Ordinului nr. 90 din 1 martie 2002;
4) obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 150.000 Euro, reprezentând daune materiale şi morale.
Reclamantul a arătat că a îndeplinit funcţia de director general al D.G.A.I.A. Arad din anul 1998, când a ocupat prin concurs această funcţie. După apariţia Legii nr. 188/1999 a fost atestat pe post, însă după alegerile generale din anul 2000, a fost eliberat din funcţia de director general, în mod abuziv.
Prin sentinţa nr. 375 din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, definitivă şi irevocabilă, a fost anulat ordinul de eliberare din funcţie şi după pronunţarea sentinţei civile nr. 1698 din 12 decembrie 2001 a aceleiaşi instanţe, dată în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, a fost emis Ordinul nr. 110 din 15 ianuarie 2002, prin care a fost reîncadrat în funcţia de director general al D.G.A.I.A. Arad.
La numai 45 de zile de la revenirea sa în funcţie, prin Ordinul nr. 90 din 1 martie 2002, Prefectul judeţului Arad a declanşat o acţiune de verificare a D.G.A.I.A. Arad, de către o comisie din cadrul prefecturii.
În urma numeroaselor presiuni la care a fost supus şi pentru a asigura bunul mers al activităţii în instituţia pe care o conducea, s-a simţit obligat să solicite suspendarea temporară din funcţie.
Precizează că motivele prezentate şi care l-au obligat să solicite suspendarea, nu reprezintă, în conformitate cu Legea nr. 188/1999, interes personal legitim, astfel încât suspendarea este ilegală, sens în care s-a pronunţat şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici la solicitarea D.G.A.I.A. Arad.
În baza raportului privind rezultatele controlului efectuat la D.G.A.I.A. Arad, ministerul a sesizat Comisia de disciplină a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu manifestarea expresă a intenţiei de demitere a reclamantului, aşa cum recomandase colectivul de control al prefecturii. Cum şi aici s-au comis abuzuri, se solicită de reclamant anularea sesizării.
Cât priveşte controlul declanşat în baza Ordinului Prefectului Arad nr. 90 din 1 martie 2002 şi acesta s-a desfăşurat în mod abuziv, fără a se stabili elemente, precum perioada la care se desfăşoară controlul ori tematica acestuia.
Reclamantul a arătat că starea conflictuală creată a fost reflectată în Mass-media locală şi centrală şi întreaga situaţie justifică acordarea daunelor materiale şi morale solicitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1195 din 10 decembrie 2002, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi. A admis excepţia de inadmisibilitate privind soluţionarea capetelor I şi III din cerere (privind sesizarea comisiei de disciplină şi raportul de control) şi a respins aceeaşi excepţie faţă de capătul I din acţiune.
A respins celelalte capete de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/2002, plata drepturilor salariale, a daunelor materiale şi morale, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că suspendarea din funcţie a fost dispusă la cererea reclamantului, cerere în care au fost menţionate aspecte apte să fie calificate drept un interes personal legitim, astfel că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Sesizarea Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, adresată Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi raportul de control întocmit de colectivul constituit pe baza Ordinului Prefectului judeţului Arad, nu sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 29/1990, nefiind cenzurabile pe calea contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea nelegală şi netemeinică, reclamantul F.A. a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Se susţine că respingerea cererii de anulare a Ordinului nr. 171/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât ordinul a fost emis cu încălcarea condiţiilor de valabilitate şi anume, condiţii de fond, formă şi procedură.
Consideră că scrisoarea, înregistrată sub nr. 1596 din 26 martie 2002 nu reprezintă o cerere a sa de suspendare din funcţie pentru un interes personal legitim, ci o informare a ministrului despre abuzurile şi presiunile la care este supus după revenirea în funcţia de director general.
Precizează că ordinul a fost emis fără a conţine considerentele actului, fără nici o procedură administrativă anterioară, este un act ilegal ce i-a vătămat un drept fundamental, dreptul la muncă, fără nici o discriminare pe criterii politice.
Greşit s-a admis excepţia de inadmisibilitate, privind soluţionarea capetelor doi şi trei de cerere, privind sesizarea Comisiei de disciplină a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi raportul de control întocmit în baza Ordinului Prefectului nr. 90 din 1 martie 2002.
Se arată că raportul de control nu poate fi analizat independent de actul administrativ, Ordinul Prefectului nr. 90 din 1 martie 2002, în baza căruia a fost întocmit şi este supus controlului instanţei de contencios.
Instanţa trebuia să constate nerespectarea prevederilor legale cu privire la sesizarea ministrului, adresată Comisiei de disciplină şi nu să admită excepţia de inadmisibilitate.
Greşit s-au respins şi cererile privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor ocazionate de proces şi obligarea în solidar a pârâţilor la daune materiale şi morale.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 85 al Legii nr. 188/1999, suspendarea temporară a funcţionarului public din funcţie, pentru un interes personal legitim, se acordă la cererea funcţionarului public.
Recurentul-reclamant a transmis o cerere adresată ministrului, înregistrată sub nr. 1596 din 26 martie 2002, prin care solicită aprobarea întreruperii activităţii din cadrul D.G.A.I.A. Arad, începând cu 1 aprilie 2002, menţinând şi unele aspecte care îmbracă forma unui interes personal legitim.
Ulterior, prin revenire la cerere, a transmis un fax Direcţiei Managementul Resurselor Umane, prin care a solicitat suspendarea activităţii din cadrul D.G.A.I.A. Arad, atât din funcţia de conducere ,cât şi din funcţia de execuţie.
În consecinţă, prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 171/2002, s-a dispus suspendarea din funcţie a reclamantului pe o perioadă de 4 ani.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, reluarea activităţii înainte de expirarea termenului pentru care a fost aprobată întreruperea, se face la cererea funcţionarului public.
Reclamantul nu a folosit posibilitatea oferită de lege şi a preferat să conteste legalitatea prin acţiune în justiţie, pentru anularea lui.
Ordinul atacat constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă, de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii în realizarea puterii publice, întruneşte elementele actului administrativ şi este supus cenzurii instanţei de contencios.
Cum suspendarea din funcţie a fost dispusă la cererea reclamantului-recurent, cerere în care au fost menţionate aspecte, apte să fie calificate drept un interes personal legitim, legal, instanţa a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Reclamantul-recurent, prin acţiune, a solicitat şi anularea sesizării Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, adresată Comisiei de disciplină şi anularea raportului privind rezultatele controlului efectuat de D.G.A.I.A. Arad, de Colectivul de control al Prefecturii Arad. Or, acestea nu constituie acte administrative, în înţelesul Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, pentru că nu au avut ca efect constituirea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.
Art. 1 din Legea nr. 29/1990 prevede expres că, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De precizat că raportul în discuţie a fost întocmit de un colectiv constituit în baza Ordinului nr. 90 din 1 martie 2002 al Prefecturii judeţului Arad, ordin pe care reclamantul-recurent nu a înţeles să-l atace, iar sancţiunea propusă prin sesizarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a fost clasată de către comisia de disciplină, deci nu s-a emis nici un act administrativ care să modifice în vreun fel situaţia juridică a raporturilor de muncă a reclamantului.
Motivarea din recurs, în sensul că soluţia pronunţată de comisia de disciplină, este nelegală, nu poate fi analizată, întrucât instanţa, în mod temeinic a reţinut că sesizarea comisiei de disciplină nu întruneşte elementele actului administrativ.
În condiţiile în care acţiunea a fost respinsă, nu există temei legal pentru obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi nici la plata daunelor materiale şi morale, solicitate prin acţiune.
Soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei nr. 1195 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2003. Contencios. Anulare adresa si... | CSJ. Decizia nr. 3486/2003. Contencios → |
|---|
