CSJ. Decizia nr. 3554/2003. Contencios. Anulare decizie D.R.V.-Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3554/2003
Dosar nr. 1708/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 decembrie 2001, reclamanţii O.A., M.V., M.B., C.I., T.V., D.D., C.S. şi S.I. au chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea hotărârii nr. 25 din 12 noiembrie 2001 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, prin care li s-a respins plângerea împotriva hotărârii nr. 369 din 9 august 2001 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei audit Intern Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prin hotărârile contestate au fost obligaţi la plata unor sume reprezentând plata abonamentelor lunare la serviciul de telefonie mobilă Dialog, pentru cele 8 aparate telefonice mobile instalate în vederea bunei desfăşurări a activităţii UM 0979 Codlea.
Reclamanţii au mai arătat că achiziţia telefoanelor mobile s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât imputarea contravalorii abonamentelor este nejustificată.
Prin sentinţa nr. 32 din 25 martie 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative contestate, precum şi a angajamentelor de plată luate reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal al Direcţiei de Audit Intern nr. S/6146999 din 4 iulie 2001, s-a stabilit că achiziţionarea în perioada 1 ianuarie 2000 – 30 iunie 2001, a aparatelor de telefonie mobilă s-a făcut fără aprobări legale, iar serviciile aferente au creat un prejudiciu total de 226.998.750 lei, pentru recuperarea căruia reclamanţii şi-au luat angajamente de plată.
Prin hotărârea nr. 369 din 9 august 2001 s-au anulat parţial angajamentele de plată pentru reclamanţii O.A. şi C.S., îndreptăţiţi la câte un telefon mobil cu un plafon maximal de 150 minute lunar.
Această decizie a fost menţinută prin hotărârea nr. 25 din 12 noiembrie 2001, prin care s-a constatat că prin încadrarea posturilor telefonice mobile în drepturile financiare alocate posturilor de telefonie fixă, s-au efectuat cheltuieli neeconomicoase, ce justifică imputarea sumelor.
Instanţa a mai reţinut că pentru 4 dintre cele 8 telefoane mobile cumpărate după abrogarea tacită a O.M.I nr. s 985/1999, achiziţionarea a fost legală, iar pentru restul aparatelor, acestea au fost incluse în mod justificat în categoria posturilor telefonice fixe, în scopul desfăşurării activităţii operative a unităţii, specializată ca bază de aprovizionare şi depozitare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că reclamanţii au ignorat prevederile legale potrivit cărora achiziţionarea telefoanelor mobile GSM şi prestaţiile telefonice aferente se realizează centralizat prin Direcţia Comunicaţii şi Informatică, în limita fondurilor aprobate de ordonatorul principal de credite.
Reclamanţii nu au respectat dispoziţiile exprese care nu permit opţiunea comandanţilor de unităţi de a selecta tipul de telefonie ce urma a fi utilizat, achiziţionând şi folosind 8 telefoane mobile şi creând, în acest mod, prejudiciul în valoare de 226.998.750 lei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut, în mod întemeiat, faptul că, potrivit O.M.I. nr. s 597/1996 privind achiziţiile publice în Ministerul Administraţiei şi Internelor şi O.M.I. nr. 0472/1995 pentru aprobarea normativului privind atribuirea posturilor telefonice de oraş, UM 0979 Codlea avea dreptul la instalarea a 17 posturi telefonice necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii.
Au fost analizate ofertele de preţ a trei servicii de telefonie, Romtelecom, Dialog şi Connex optându-se pentru cea mai avantajoasă.
Achiziţionarea celor 8 posturi telefonice s-a făcut cu respectarea normelor legale în materie, fiind cumpărat iniţial un echipament tetular fix cu două terminale, iar ulterior, alte 7 telefoane mobile, toate posturile telefonice achiziţionate fiind declarate fixe şi dispunându-se interzicerea scoaterii lor din unitate.
Critica privind încălcarea reglementărilor în domeniul achiziţiilor posturilor telefonice apare ca nefondată, comandantul unităţii militare din Codlea, reclamantul O.A., având competenţa de a decide asupra achiziţionării telefoanelor, în virtutea calităţii sale de ordonator de credite, cu respectarea normelor în materie.
Cu privire la incidenţa O.M.I. nr. s 985 din 17 august 1999, instanţa a interpretat corect prevederile acestui ordin, reţinând că a fost în vigoare timp de 1 an, în intervalul 17 august 1999 – 17 august 2000 şi că echipamentul telefonic tetular achiziţionat, îndeplineşte condiţiile unui post telefonic fix, iar comandantul şi locţiitorul unităţii aveau dreptul la câte un telefon mobil.
Cât priveşte achiziţia telefoanelor mobile după data de 17 august 2000, când au redevenit incidente dispoziţiile cuprinse în O.M.I. nr. 597/1996 şi nr. 0472/1995, acestea au fost respectate, posturile telefonice achiziţionate fiind declarate fixe şi interzicându-se scoaterea lor din unitate.
De altfel, nu s-a dovedit că respectivele telefoane nu au fost folosite în interesul exclusiv al unităţii militare şi nu s-a contestat că, existând aprobarea instalării a 17 posturi telefonice de oraş, achiziţionarea de telefoane mobile nu s-a dovedit o operaţiune economică mai avantajoasă.
În raport de cele expuse mai sus, reţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 32/F din 25 martie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3552/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3556/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
