CSJ. Decizia nr. 3557/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3557/2003
Dosar nr. 527/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 decembrie 2001, reclamanta SC A.B. SA, judeţul Gorj, a solicitat anularea procesului-verbal, încheiat la 9 iulie 2001 de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Gorj, precum şi a deciziei nr. 1896 din 23 decembrie 2001 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele întocmite de pârâţi a fost nelegal obligată să plătească la bugetul statului suma de 869.100.853 lei, reprezentând impozit pe profit, impozit pe salarii şi pe veniturile din salarii, T.V.A., penalităţi şi majorări de întârziere aferente acestor obligaţii fiscale. Reclamanta a susţinut că pârâţii au calculat diferenţele de plată la impozite printr-o stabilire greşită a bazei de impozitare, iar pentru obligaţia de plată a T.V.A. nu s-a avut în vedere că beneficia de cota zero T.V.A. pentru livrările de utilaje agricole, destinate obiectivelor finanţate din fonduri Phare.
Prin sentinţa nr. 373 din 6 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea, a anulat parţial procesul-verbal de control din 9 iulie 2000 şi Decizia nr. 1896 din 23 decembrie 2001 şi a exonerat reclamanta de plata următoarelor sume: 144.650.557 lei,– impozit pe salarii, 179.402.861 lei – majorări de întârziere aferente, 190.646 lei – impozit pe veniturile din salarii, 3.969.612 lei – majorări de întârziere aferente, 12.251.540 lei – impozit pe profit şi 66.347.076 lei majorări de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat, pe baza concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză, că reclamanta a achitat la 31 octombrie 2000, impozitul datorat pe veniturile din salarii şi beneficiază de prevederile OUG nr. 163/2000, privind scutirea de la plata majorărilor de întârziere. Referitor la impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente, instanţa de fond a stabilit că reclamanta nu datorează sumele calculate prin actele de control, întrucât în anii 1997 şi 1998 nu a obţinut profit, înregistrând pierderi. Obligaţia reclamantei de a plăti la bugetul statului T.V.A., majorările de întârziere aferente şi penalităţile aferente impozitului pe veniturile din salarii, a fost menţinută de instanţa de fond, cu motivarea că sumele stabilite cu acest titlu de organele de control au fost corect calculate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, au declarat recurs reclamanta, precum şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Gorj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Recurenta SC A.B. SA, judeţul Gorj, a criticat soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii sale cu privire la obligaţiile de plată a T.V.A. şi a majorărilor de întârziere aferente, motivând că activitatea agricolă pe care o desfăşoară şi sumele primite ca finanţare de la beneficiari nu sunt supuse plăţii de T.V.A.
În recursul declarat de pârâţi, s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond s-a întemeiat greşit numai pe concluziile unui raport de expertiză efectuat în baza actelor întocmite de intimată, după efectuarea controlului şi care nu au fost avute în vedere la data emiterii celor două acte contestate. De asemenea, recurenţii-pârâţi au arătat că datoriile intimatei către bugetul de stat au fost corect stabilite prin estimare, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 87/1994 şi fără a se acorda facilităţile fiscale prevăzute în OUG nr. 163/2000, întrucât evidenţa contabilă a fost defectuos întocmită şi s-au pierdut documente contabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal nr. 14753/2001 şi prin Decizia nr. 1896/2001, recurenta-reclamantă a fost obligată să plătească la bugetul statului T.V.A., în sumă de 185.503.873 lei şi majorări de întârziere, în sumă de 272.450.288 lei, reţinându-se că au existat diferenţe între taxa datorată şi cea plătită de societate, pe baza unei evidenţe contabile întocmită eronat, precum şi pentru aplicarea nelegală a cotei zero de T.V.A., la emiterea facturii nr. 2226018 din 19 iunie 2001 către SC G. SRL.
Pentru diferenţele de plată constatate de organele de control, ca urmare a datelor eronate înscrise în deconturile de T.V.A. depuse de societatea recurentă, nu s-au formulat apărări în procedura administrativ-jurisdicţională şi nici la instanţa de fond. De asemenea, pentru sumele astfel stabilite, recurenta-reclamantă nu a prezentat înscrisuri, prin care să infirme situaţia de fapt avută în vedere de organele de control la data calculării obligaţiilor fiscale.
Referitor la T.V.A. aferentă sumei înscrisă în factura emisă la 19 iunie 2001, pentru livrarea de utilaje agricole către SC G. SRL, recurenta-reclamantă a susţinut neîntemeiat că beneficia de cota zero de T.V.A., conform art. 17B lit. m) din OUG nr. 17/2000.
Pentru aplicarea prevederilor legale invocate, recurenta-reclamantă avea obligaţia să prezinte un certificat eliberat de direcţia judeţeană a finanţelor publice şi controlului financiar, din care să rezulte că utilajele agricole livrate au fost finanţate din fonduri Phare.
Recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor impuse de această reglementare, nefiind în drept să beneficieze de aplicarea cotei zero de T.V.A., pentru livrarea de maşini agricole, efectuată.
Legalitatea actelor de control cu privire la obligaţiile de plată a T.V.A. şi a majorărilor de întârziere aferente a fost confirmată şi prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, iar recurenta-reclamantă nu a formulat obiecţiuni şi nu a solicitat efectuarea unei alte expertize de specialitate.
În consecinţă, recursul declarat de SC A.B. SA urmează să fie respins ca nefondat.
Recursul declarat de pârâţi este, de asemenea, nefondat, întrucât instanţa de fond a stabilit judicios că societatea reclamantă beneficia de facilităţile fiscale acordate prin OUG nr. 163/2000.
Recurenţii-pârâţi nu au contestat că, la data de 31 octombrie 2000, societatea reclamantă achitase în totalitate obligaţiile fiscale principale către bugetul de stat, astfel încât este corectă soluţia instanţei de fond, de aplicare a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, privind scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente acestor debite.
Hotărârea instanţei de fond, de anulare a acestor obligaţii fiscale, s-a întemeiat pe concluziile expertizei contabile efectuate pe baza documentelor contabile ale societăţii reclamante. Faptul că o parte din aceste documente nu au fost avute în vedere la întocmirea actelor de control, nu constituie un just temei pentru stabilirea unor obligaţii fiscale prin estimare, dat fiind că nu s-a contestat realitatea evidenţei contabile analizată la expertiza de specialitate şi nu s-a dovedit că neprezentarea documentelor respective cu ocazia controlului, s-a datora relei-credinţe a contribuabilului.
În atare situaţie, criticile formulate de recurenţii-pârâţi sunt neîntemeiate şi nefiind motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul pe care l-au declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Gorj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de SC A.B. SA, împotriva sentinţei civile nr. 373 din 6 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3556/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3558/2003. Contencios. Anulare decizie O.R.D.A.... → |
|---|
