CSJ. Decizia nr. 3599/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3599/2003
Dosar nr. 2249/2003
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 66/F/CA, pronunţată la data de 9 iulie 2002 în dosarul nr. 284/F/CA/2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R.C.R. SA – C.B., sucursala Braşov, prin SC C.A. SA Braşov, în calitate de lichidator judiciar, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta, prin lichidator judiciar, a cerut instanţei anularea deciziei nr. 157 din 11 februarie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, comisia de specialitate, de respingere a contestaţiei formulate împotriva actului de constatare nr. 252 din 8 noiembrie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, care stabilise în sarcina acestei societăţi comerciale, debite bugetare de 63.550.048.690 lei, majorări de întârziere şi 118.798.472 lei, penalităţi.
Respingând acţiunea, instanţa de fond a motivat că aceste sume sunt datorate bugetului de stat, chiar după data la care reclamanta intrase în procedura falimentului, deoarece penalităţile şi majorările de întârziere nu constituie dobânzi sau cheltuieli în înţelesul prevederilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, ci sunt sancţiuni prevăzute de o lege specială, care se adaugă sumelor datorate de firma aflată în faliment.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs societatea comercială reclamantă, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate procedurii de reorganizare judiciară.
Recursul este nefondat.
În cauză, nu este contestată întinderea debitelor bugetare, ci caracterul datorat al acestora, recurenta-reclamantă susţinând în acţiune şi în motivele de recurs că, în temeiul prevederilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, nu datorează sumele respective la bugetul de stat.
Este adevărat că potrivit acestor prevederi legale, nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate, de la data deschiderii procedurii reorganizării şi lichidării judiciare.
Dar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că majorările de întârziere şi penalităţile reglementate de prevederile OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, în vigoare la data naşterii litigiului, sunt sancţiuni fiscale pentru obligaţiile bugetare neachitate la scadenţă, iar nu dobânzi sau alte cheltuieli, în sensul art. 37 din Legea nr. 64/1995.
Pe de altă parte, până la modificarea art. 37, prin OG nr. 38/2002, creanţele bugetului de stat erau considerate creanţe garantate, potrivit prevederilor art. 1725 C. civ., prin privilegii.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond şi actele administrative sunt legale şi temeinice, motivele de recurs fiind neîntemeiate, urmând ca recursul de faţă să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.C.R. SA – C.B., sucursala Braşov, prin lichidator judiciar SC C.A. SA, împotriva sentinţei nr. 66/F/CA din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3596/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 36/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
