CSJ. Decizia nr. 360/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conf Lg 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 360/2003
Dosar nr. 1957/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 331/CA/2002, pronunţată la data de 3 iunie 2002, în dosarul nr. 2060/CA/2002, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta F,M, şi a anulat hotărârea nr. 943 din 2 aprilie 2000, adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Bihor, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei, statutul de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta, chiar dacă s-a născut ulterior datei la care părinţii săi fuseseră strămutaţi din localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, ea dobândind la naştere statutul părinţilor săi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 19 iunie 1941, în comuna Tulca, judeţul Bihor, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 331/CA/2002 – P din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 360/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
