ICCJ. Decizia nr. 3812/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3812
Dosar nr. 2065/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 martie 2001 reclamanta S.C. M. Galaţi a solicitat anularea deciziei nr. 241/2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi a procesului verbal nr. 191/2000 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi pentru sumele de 1.032.959.153 lei impozit pe profit şi 824.463.935 lei majorări de întârziere.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a fost obligată la plata sumelor de mai sus ca urmare a controlului financiar pentru perioada 1 aprilie 1999 – 31 martie 2000, referitor la sumele de 2.351.475.223 lei pentru anul 1999 şi 557.594.272 lei pentru trimestrul I al anului 2000, sume provenite din contracte de asociere în participaţiune.
A arătat reclamanta că această decizie este netemeinică şi nelegală prin prisma dispoziţiilor art. 251-256 C. com., a dispoziţiilor art. 1 şi art. 4 din OG nr. 70/1994, art. 4 alin. (2) din OG nr. 217/1999 privind impozitul pe profit precum şi a art. 101 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 privind legea contabilităţii.
În concret a arătat că în anul 1999 a încheiat mai multe contracte de asociere în participaţiune, prin punerea la dispoziţie a unor spaţii comerciale societăţilor comerciale cu care s-a asociat.
S-a convenit ca evidenţa financiar-contabilă să fie ţinută de societăţile comerciale cu care s-a asociat, S.C. M. S.A. Galaţi având un drept de control.
Prin contractele încheiate s-a stabilit modul de împărţire a rezultatelor financiare, astfel că S.C. M. S.A. Galaţi urma să primească cota de 15% din venit dar nu mai puţin decât o sumă fixă lunară.
Prin actul de control dar şi prin Decizia nr. 241 din 26 februarie 2001, s-a stabilit că numai o parte din asociaţi au realizat profit, au întocmit deconturile din venituri şi cheltuieli dar aceste deconturi au fost întocmite pentru a se evidenţia fie pierderile, fie profitul redus pentru a justifica plata sumei fixe lunare.
Prin aplicarea de către organele de control financiar a dispoziţiilor legale s-a ajuns la situaţia dublei impozitări.
A arătat reclamanta că au fost respectate întocmai dispoziţiile art. 161 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993, evidenţa contabilă fiind ţinută de partenerul de asociere.
Cota de 15% din profitul net sau suma fixă lunară a fost contabilizată şi pentru ca acestea au fost impozitate la partenerii de afaceri le-a considerat neimpozabile. Procedând la impunere şi la S.C. M. S.A. s-a ajuns la o dublă impunere şi la calcularea unui impozit pe profit chiar şi în situaţia în care acesta nu a fost realizat.
Prin sentinţa civilă nr. 59/2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, numai pentru majorările de întârziere constatându-se că reclamanta fusese scutită de plata acestora anterior deciziei nr. 241/2001 a Ministerului Finanţelor Publice.
Referitor la impozitul pe profit instanţa a reţinut că este datorat, întrucât sumele pentru care a fost calculat reprezintă venituri
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că sumele încasate de reclamantă de la asociaţii în participaţiune reprezintă venit net, în sensul că acestea au fost iniţial impozitate la asociaţi.
Atâta timp cât impozitarea s-a realizat la titularii asocierilor, susţine recurenta, impozitarea făcută de organele fiscale reprezintă o dublă impozitare; iar în cazul în care titularul asocierii nu a obţinut profit, sumele avansate recurentei lunar erau înregistrate în contabilitatea acelor societăţi ca fiind cheltuieli nedeductibile.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit contractelor de asociere în participaţiune încheiate de recurenta-reclamantă cu diferite societăţi comerciale, aceasta trebuia să primească lunar (pentru spaţiul pus acestora la dispoziţie) 15% din venitul net, dar nu mai puţin de o sumă fixă lunară.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că societăţile asociate nu au realizat profit asupra căruia să se calculeze impozit pe profit, situaţie în care suma fixă plătită reclamantei nu reprezintă profit net. Expertul a mai constatat că societatea recurentă nu a respectat dispoziţiile art. 101 din HG nr. 704/1993 cu privire la înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor şi veniturilor şi a concluzionat că aceasta datorează impozitul la care a fost obligată.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 82/1991 a constat în aceea că veniturile şi cheltuielile trebuiau înregistrate pe naturi şi transmise pe bază de decont asociatului. Recurenta-reclamantă nu se poate apăra în sensul că, în conformitate cu clauzele contractelor de asociere în participaţiune evidenţa financiar - contabilă s-a ţinut de asociaţi şi nu de S.C. M. S.A. Galaţi, întrucât, tot în baza aceloraşi clauze contractuale, S.C. M. S.A. Galaţi avea drept de control asupra evidenţei financiar-contabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din OG nr. 70/1994 recurenta este obligată la plata impozitului pe profit pentru profitul obţinut şi din asocierea în participaţiune. Art. 4 din OG nr. 70/1994 menţionează că la calculul profitului impozabil se au în vedere şi câştigurile realizate din orice sursă de către contribuabil.
În cazul asocierii în participaţiune subiect impozabil este fiecare asociat, ca persoană juridică, şi nu „asocierea" care nu dobândeşte personalitate juridică.
În concluzie, pentru veniturile obţinute din asociere de S.C. M. S.A. Galaţi, indiferent de modul în care asociaţii au calculat sumele plătite, aceasta datorează impozit pe profit în baza art. 1 cu referire la art. 4 din OG nr. 70/1994.
Cât priveşte invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. k) din OG nr. 70/1994 modificată prin OG nr. 217/1999, se constată că aceste dispoziţii se referă la situaţiile în care nu sunt respectate prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din OG nr. 70/1994 modificată şi ale art. 101 din regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C.M. S.A. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 59 din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3835/2003. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
