ICCJ. Decizia nr. 3837/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3837/2003
Dosar nr. 771/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 55 din 14 mai 2002, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa a admis în parte contestaţia formulată de S.I., împotriva deciziei de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, emisă de Direcţia Silvică Dâmboviţa, pe care a menţinut-o numai pentru suma de 4.397.302 lei, reţinând că prin Decizia de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, Direcţia Silvică Dâmboviţa i-a imputat lui S.I., suma de 18.871.331 lei reprezentând lipsa în gestiune a 21,725 mc masă lemnoasă, iar contestatorul nu a semnat inventarul, deoarece în acesta erau trecuţi şi arbori cu diametrul de 80 mm, şi mai mic.
Expertiza silvică a concluzionat că, având în vedere instrucţiunile de executare a curăţirilor ,nr. 259/1986, prin care se precizează că în tehnica acestor lucrări se prevăd să se scoată arborii până la diametrul de 8 cm în grosime, rău conformaţi, accidentaţi, bolnavi, deperisanţi sau uscaţi şi înghesuiţi, ţinând cont şi de cele trei controale efectuate în timpul când se efectua curăţirea, care precizau că lucrarea se desfăşura în mod corespunzător, contestatorul datorează numai suma de 4.397.302 lei, reprezentând contravaloarea a 3.713 mc material lemnos.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a formulat recurs jurisdicţional Direcţia Silvică Dâmboviţa, cu motivarea că lipsa provine din tăieri ilegale de arbori şi din efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de curăţiri, iar suma cu care a fost diminuată paguba, priveşte acte de contravenţie formale, dresate fictiv de pădurar, ca să justifice momentan neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Prin Decizia nr. 396 din 13 septembrie 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a admis recursul jurisdicţional declarat de Direcţia Silvică Dâmboviţa, împotriva sentinţei nr. 55 din 14 mai 2002, pronunţată de Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa şi a modificat sentinţa recurată, în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii deciziei de imputare.
Pentru a pronunţa această soluţie, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut, în esenţă, că, procesele-verbale de constatare a infracţiunii au fost întocmite pro forma, pentru a justifica lipsurile din gestiune, iar lipsa materiei lemnoase se datorează culpei contestatorului.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs S.I., care a motivat, în esenţă, că instanţa nu a ţinut seama de toate probele administrate, făcând o apreciere parţială a acestora.
Recurentul a susţinut că nu s-a creat nici un prejudiciu prin extragerea puieţilor cu un diametru mai mare de 8 cm, întrucât au fost respectate celelalte criterii tehnice, iar materia lemnoasă a fost valorificată în întregime, banii fiind vărsaţi Ocolului Silvic.
Cu privire la partea de prejudiciu datorată tăierii ilegale de arbori, recurentul a susţinut că a întocmit procese-verbale de contravenţie, pe care le-a depus la Ocolul Silvic Răcari, însă acestea nu au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, pentru efectuarea cercetărilor, iar prejudiciul reţinut în sarcina sa are o valoare disproporţionată în raport cu volumul de materie lemnoasă care a fost tăiat.
Recursul este nefondat.
Se reţine că prin Decizia nr. 1125 din 31 august 2001 emisă de Direcţia Silvică Dâmboviţa, a fost imputată suma de 18.871.331 lei, în sarcina pădurarului S.I., suma imputată reprezentând masă lemnoasă nejustificată, constatată în urma unui control efectuat în cantonul 27 Pintenoaica, ocazie cu care s-a constatat un volum total de 43,773 mc masă lemnoasă nejustificată, în valoare totală de 26.100.581 lei.
Pentru suma de 7.229.250 lei, reprezentând contravaloarea a 21,5 mc din gestiunea partizii 1095 Ac, S.I. a dat angajament de plată, iar pentru suma rămasă neacoperită, 18.871.331 lei, s-a emis Decizia de imputare contestată.
S-a constatat că lipsurile provin din tăieri ilegale de arbori şi din efectuarea lucrărilor de curăţiri necorespunzătoare - s-au extras arbori care nu făceau obiectul acestor lucrări.
Procesele-verbale de contravenţie la care face referire recurentul, au fost returnate de Ocolul Silvic Răcari, acestea necorespunzând condiţiilor legale de întocmire, iar subunitatea respectivă nu putea viza înaintarea unor acte de contravenţie formale, dresate fictiv de pădurar, ca să justifice momentan neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
De altfel, chiar în raportul de expertiză administrat în cauză, se face menţiunea că nu a fost nevoie să se aplice de către contestator, dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 26/1996, privind C. silvic: „organele de constatare, însoţite de un poliţist, sunt autorizate să identifice şi să inventarieze locurile unde se află materialele lemnoase provenite din infracţiuni, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, privind percheziţia", deoarece infractorii i-au dat voie să măsoare arborii sustraşi.
În urma cercetărilor proprii efectuate de organele silvice ale ocolului, au fost identificate persoane care au scos din pământ materialul lemnos şi au fost întocmite procese-verbale de contravenţie, constatându-se că arborii din zonă erau scoşi din pământ, iar la efectuarea expertizei, expertul nu a ţinut seamă de gropile ce dovedeau îndepărtarea voită a dovezilor după efectuarea controlului.
Având în vedere conţinutul proceselor-verbale de constatare a infracţiunii, aflate la dosarul de fond, unele din ele întocmite la 2 iulie 2001 şi având aceiaşi persoană trecută la rubrica „martor", respectiv R.M., iar altele la 19 martie 2001, având trecute la rubrica „martor" pe S.G., precum şi menţiunile din raportul de expertiză referitoare la faptul că infractorii i-au permis pădurarului să măsoare arborii sustraşi, se reţine că în mod întemeiat, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a concluzionat că lipsurile se datorează culpei contestatorului şi a pronunţat Decizia recurată.
Faţă de cele ce preced, recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I. împotriva deciziei nr. 396 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3835/2003. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3841/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
