ICCJ. Decizia nr. 3919/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3919/2003
Dosar nr. 2295/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 756 din 15 februarie 2001, Judecătoria Târgovişte şi-a declinat competenţa în soluţionarea plângerii formulate de O.B., împotriva deciziei de imputare nr. 63 din 23 ianuarie 2001 a C.J.A.S. Dâmboviţa, în favoarea Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa.
Judecând în fond contestaţia, în primă instanţă, Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa, prin sentinţa nr. 17 din 13 februarie 2002, a admis contestaţia împotriva deciziei de imputare mai sus indicate, pe care a anulat-o ca netemeinică şi nelegală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în mod greşit, prin Decizia contestată s-a imputat lui O.B., în calitate de conducător auto la C.J.A.S. Dâmboviţa, suma de 15.010.578 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de carburant consumată în plus faţă de prevederile legale, în cursul anului 2000, deoarece depăşirea consumului legal reprezintă o neglijenţă în organizarea activităţii care aparţine unităţii, nefiind imputabilă contestatorului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional intimata C.J.A.S. Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a fost respins de Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, pe considerentul că fapta reţinută în sarcina intimatului-contestator prin Decizia de imputare în discuţie, nu se află în raport de cauzalitate cu paguba produsă, aspect reţinut corect de prima instanţă.
În termen legal, împotriva acestei decizii, a promovat recurs C.J.A.S. Dâmboviţa, susţinând că Decizia de imputare este corect emisă, întrucât depăşirea consumului de carburant s-a datorat conducătorului auto care a completat, alături de alţi 4 conducători auto angajaţi ai instituţiei, foi de parcurs în care a înscris curse neefectuate în realitate, pentru care a ridicat bonuri valorice, cu care se putea face aprovizionarea cu carburant la staţiile de benzină şi care a folosit nepermis autoturismul, în interes personal. S-a mai susţinut că dispoziţiile OG nr. 63/1994 nu erau aplicabile caselor de asigurări de sănătate.
Iniţial, prin Decizia nr. 669 din 18 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, recursul a fost anulat ca netimbrat, însă ulterior, prin Decizia nr. 2492 din 24 iunie 2003, pronunţată de aceiaşi instanţă, s-a admis contestaţia în anulare formulată de C.J.A.S. Dâmboviţa, dispunându-se rejudecarea recursului.
Cum însă Curtea a pus în prealabil în discuţia părţilor competenţa materială a soluţionării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a fi examinată această excepţie, care constituie un motiv de casare de ordine publică.
În cauză, nefiind întrunite cumulativ condiţiile art. 1, 18, 41, 131 şi 132 din Legea nr. 94/1992, republicată, se reţine că soluţionarea cauzei este de competenţa tribunalului, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b1) C. proc. civ., iar nu instanţelor Curţii de Conturi.
Având în vedere că sediul intimatei este în Târgovişte, competenţa teritorială revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia litigii de muncă şi conflicte de muncă.
În consecinţă, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Dâmboviţa, secţia litigii de muncă şi conflicte de muncă.
În raport cu soluţia pronunţată, nu se mai examinează motivele de casare vizând fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea pricinii, de către instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.A.S. Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 354 din 28 iunie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Desfiinţează sentinţa nr. 17 din 13 februarie 2002 a Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa şi Decizia atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, Tribunalului Dâmboviţa, secţia litigii de muncă şi conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 392/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
