ICCJ. Decizia nr. 3948/2003. Contencios. Anulare Ordin emis de C.N.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3948/2003
Dosar nr. 2477/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul Colegiul Medicilor Dolj a chemat în judecată în calitate de pârâtă, C.N.A.S., pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 139/2003 emisă de Preşedintele C.N.A.S.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că obligaţia reţinută prin Decizia atacată, în sensul de a se contracta asigurarea de malpraxis numai cu anumite societăţi de asigurare, precum şi cuantumurile asiguratorii şi termenele de achitare, sunt nelegale şi contravin dispoziţiilor legale din OUG nr. 150/2002, care reglementează asigurările de sănătate.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 200/2003, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prevederile deciziei nr. 139/2003 a C.N.A.S. sunt legale, date în baza şi în executarea legii şi nu vatămă interesele furnizorilor de servicii medicale aflaţi în contract cu C.A.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.A.S.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că nici o dispoziţie din OUG nr. 150/2002, nu impune furnizorului de servicii medicale să încheie contractul de asigurare civilă, numai cu o anumită casă de asigurări şi că C.N.A.S. nu are în atribuţiile sale acreditarea societăţilor de asigurare civilă.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 139 din 1 martie 2003 emisă de Preşedintele C.N.A.S., a fost dată în temeiul dispoziţiilor legale cuprinse în OUG nr. 150/2002, privind organizarea şi funcţionarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate, respectiv în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (2), art. 64 lit. e) şi p) şi art. 77 alin. (2) din acest act normativ.
Prin această decizie au fost stabilite un număr de 4 societăţi de asigurare–reasigurare, acreditate să încheie asigurări de răspundere civilă profesională cu furnizorii de servicii medicale şi farmaceutice, aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate din subordinea C.N.A.S.
Susţinerea recurentei, în sensul că prevederile acestei decizii vin în contradicţie cu dispoziţiile OUG nr. 150/2002, este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. p) din acest act normativ.
Astfel, potrivit dispoziţiei legale mai sus invocate, una din atribuţiile C.N.A.S. este şi aceea de a „reglementa în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă", ceea ce presupune că C.N.A.S. are drept prerogativă reglementarea sistemului de asigurări de răspundere civilă.
În cadrul acestei prerogative legale a fost emisă şi Decizia, a cărei anulare se solicită, stabilirea unui număr limitat de societăţi de asigurare-reasigurare fiind de natură a oferi o garanţie a suportării eventualelor daune, având în vedere criteriile stabilite pentru acreditarea acestor societăţi - art. 3 din Decretul nr. 139/2002, Anexele 1-4).
Susţinerea recurentei, în sensul că nici o dispoziţie legală nu prevedea obligarea încheierii contractelor de asigurare civilă doar cu anumite societăţi, este, de asemenea, neîntemeiată, urmând a fi înlăturată ca atare.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate – „furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să prezinte la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurări de răspundere civilă în domeniul medical, în concordanţă cu tipul de furnizor. Societăţile de asigurări care oferă asigurări de răspundere civilă în domeniu medical, trebuie să fie autorizate şi să posede un contract de reasigurare".
Rezultă astfel cu certitudine, din cuprinsul legii, că furnizorii de servicii medicale nu pot încheia contracte de asigurări de răspundere civilă cu orice societate de asigurare, ci numai cu acelea care întrunesc condiţiile prevăzute de lege.
În acest sens a fost emisă şi Decizia nr. 139/2003 care face obiectul prezentei cauze.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluţia pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 200 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 395/2003. Contencios → |
|---|
