CSJ. Decizia nr. 395/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 395/2003
Dosar nr. 3948/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2001, S.M. a chemat în judecată Baroul de Avocaţi Suceava şi U.A.R., solicitând obligarea acestor autorităţi publice, să-i recunoască dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, să emită actele juridice, în realizarea acestui scop şi în fine, să-i plătească suma de căte 500.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, în rezolvarea cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 1033 din 12 decembrie 2000, a solicitat decanului baroului, primirea în profesia respectivă, cu scutire de examen, întemeiată pe dispoziţiilor art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată şi completată.
Deşi a anexat documentaţia necesară, care confirmă că sunt îndeplinite toate cerinţele legale de admisibilitate şi nu există nici un motiv de nedemnitate ori de incompatibilitate, primul pârât nu i-a acordat avizul favorabil, iar pârâta secundă, prin Decizia Comisiei Permanente nr. 1181/2001, i-a respins cererea.
Întrucât măsurile adoptate de pârâţi nesocotesc normele juridice care reglementează materia, precum şi dreptul său la muncă, consacrat de Constituţie, pentru valorificarea acestui drept, reclamantul s-a văzut nevoit a se adresa instanţei de judecată competente, cu prezenta acţiune.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 150 din 19 septembrie 2001, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pe pârâta U.A.R., Consiliul Uniunii, să primească în profesia de avocat, pe reclamant, în condiţiile art. 14 alin. (2) şi art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, emiţând în acest scop, o decizie.
De asemenea, a obligat pe celălat pârât să-l înscrie în Baroul de Avocaţi Suceava şi să emită decizie, în acelaşi scop.
Capătul de cerere privind daunele de întârziere, a fost respins.
În sfârşit, instanţa a stabilit în sarcina ambilor părâţi, obligaţia de a plăti reclamantului, suma de 33.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că refuzul pârâţilor, de a da curs cererii reclamantului, este nefundat, întrucât sunt întrunite cerinţele art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 231/2000. Că, reclamantul este cetăţean român, absolvent al Facutăţii de drept al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1971, are o vechime în funcţia de jurisconsult de peste 18 ani, a achitat taxa de 10.000.000 lei, în contul U.A.R. şi nu are cazier judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, ambele autorităţi publice pârâte.
Recurentele au susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea, deoarece la interviul organizat, reclamantul nu a făcut dovada asimilării cunoştinţelor, necesare pentru exercitarea profesiei de avocat. În plus, asupra acestuia planau anumite suspiciuni, în legătură cu moralitatea sa, iar ulterior, S.M. a fost implicat într-un proces penal, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, care formează obiectul dosarului nr. 8591/2001 al Tribunalului Suceava.
S-a concluzionat că în condiţiile date, avizul negativ emis de barou şi Decizia Comisiei Permanente, de respingere a cererii reclamantei, de acordare a scutirii de examen, sunt justificate.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, stabileşte, în adevăr, regula conform căreia dreptul de primire în această profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statului profesiei.
Potrivit art. 16 pct. 2 lit. b) din lege, la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
În temeiul legii organice a fost adoptat Statutul profesiei de avocat, care a instituit obligativitatea verificării prealabile a cunoştinţelor persoanei, care solicită primirea în profesie, referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei respective (art. 32).
La data de 8 iunie 2001, reclamantul S.M., consilier juridic în municipiul Suceava, a susţinut un atare interviu, dar, aşa cum rezultă din avizul negativ al Baroului de Avocaţi Suceava, el nu a făcut dovada însuşirii cunoştinţelor menţionate mai sus. Totodată, s-a consemnat existenţa unor dubii privind activitatea sa anterioară, rezultate din înscrierile în carnetul de muncă, precum şi a unor indicii că în perioada premergătoare depunerii cererii, a exercitat activităţi specifice profesiei de avocat, pentru persoane fizice şi juridice.
Implicarea reclamantului într-un proces-verbal nu a fost negată de acesta, în cadrul întâmpinării. S.M. afirmă, însă, că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, beneficiază de prezumţia legală de nevinovăţie.
Tinând seama de împrejurările menţionate. se apreciază că în mod justificat Baroul de Avocaţi Suceava a emis avizul său consultativ nefavorabil şi pe această bază, Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1181/2001, a respins cererea reclamantului, pentru acordarea scutirii de examen.
Măsura se înscrie în cadrul libertăţii de apreciere conferită autorităţilor publice implicate, în fiecare caz concret, care presupune o analiză atentă a tuturor condiţiilor stabilite de lege şi statut.
Considerând deci, că, în speţă, nu s-a făcut dovada vătămării reclamantului într-un drept subiectiv legitim, prin actele emise de pârâţi şi că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a acţiunii în contecios administrativ, Curtea Supremă de Justiţie va admite recursul.
Pe cale de consecinţă, urmează a se dispune modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii introdusă de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Baroul de Avocaţi Suceava şi U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 150 din 19 septembrie 2000 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului S.M., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3948/2003. Contencios. Anulare Ordin emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3953/2003. Contencios. Anulare Hotatâre... → |
|---|
