ICCJ. Decizia nr. 3976/2003. Contencios. Anulare decizie (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3976/2003
Dosar nr. 387/2003
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2515, pronunţată la 28 iunie 2002 de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a casat cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, sentinţa civilă nr. 70/2002, stabilindu-se că în mod nelegal Curtea de Apel Bucureşti a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
În urma casării, cauza privind pe reclamantul A.O. şi pârâtele R. – Dispeceratul Energetic Naţional, Direcţia de Muncă şi Prevederi Sociale, Oficiul de Pensii al sectorului 3, şi Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a municipiului Bucureşti şi având ca obiect calcularea pensiei potrivit deciziei de pensionare nr. 141541 din 22 ianuarie 1996, conform Legii nr. 3/1977 şi anularea deciziei nr. 116 din 25 aprilie 1996, emisă de Comisia de Contestaţii, a fost înregistrată sub nr. 1415/2002, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1228, pronunţată la 17 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 315 alin. (1), ca urmare a deciziei de casare nr. 3495 din 5 noiembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T. SA, că este nefondată, iar pe fond, a respins acţiunea, constatând că actele atacate întrunesc condiţiile de legalitate.
În concret, instanţa a reţinut că pensionarea reclamantului s-a făcut din iniţiativa unităţii pârâte SC T. SA, fostă R., ca urmare a limitei de vârstă a acestuia, că actele ce au stat la baza deciziei de pensionare, respectiv fişa de pensie, au fost corect întocmite, acestea concordând cu cartea de muncă.
În legătură cu nesemnarea fişei de pensie de către reclamant, invocată de acesta, ca o excepţie de nulitate, instanţa a reţinut că nemulţumirea reclamantului a fost datorată de împrejurarea că i-a fost respinsă cererea de prelungire a activităţii.
Referitor la acest aspect, instanţa a motivat că după împlinirea vârstei de 62 ani, reclamantul are numai o vocaţie, în sensul continuării activităţii şi că potrivit art. 8 pct. 3 din Legea nr. 3/1977, atâta vreme, cât unitatea nu aprobă cererea de continuare a activităţii, propunerea de pensionare rămâne valabilă.
Nu au fost reţinute nici motivele de legalitate privind menţiunile din cartea de muncă, instanţa precizând că rectificarea acesteia poate face obiectul unei acţiuni separate, conform Decretului nr. 92/1976, deşi a constatat că fişa de pensionare şi carnetul de muncă sunt înscrisuri valabile, ele stând la baza deciziei de pensionare.
În legătură cu modul în care au fost calculate sporurile, a reţinut că la stabilirea bazei de calcul au fost luate în calcul toate sporurile cu caracter permanent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul A.O., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, susţinând în motivarea acestuia că nu i s-a dat dreptul să opteze în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, cu privire la cei 5 ani, din 10 de activitate, pentru baza de calcul, că instanţa a făcut aprecieri eronate, lipsite de adevăr, că, de asemenea, nu au fost respectate prevederile deciziei de casare nr. 3495/2001.
De asemenea, au fost reiterate criticile cu privire la sporul de noapte, greşit neinclus în baza de calcul a pensiei, că nu s-a dispus majorarea anilor lucraţi în grupa a 2-a de muncă şi că nu s-a inclus în baza de calcul, salariul mediu tarifar al lunilor februarie – martie, lucrate în anul 1996.
Au mai fost aduse critici în legătură cu respingerea probei cu martori, a refuzului de a fi introdus în proces în calitate de pârât, a funcţionarului pârâtei, U.I., pentru a răspunde pentru faptele abuzive.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică.
Rezultă că instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuţia recurentului, necesitatea suplimentării probatoriului, în raport şi cu împrejurările invocate de acesta.
Recurentul a refuzat administrarea probei cu expertiză contabilă, insistând, însă, în audierea de martori, probă pe care în mod justificat instanţa a respins-o, ca nefiind pertinentă în cauză, astfel că faţă de actele existente, în mod corect s-a apreciat că Decizia de pensionare care a stabilit cuantumul pensiei contestate, este legală.
A rezultat că fişa de pensie este conformă cu înscrisurile din carnetul de muncă, că faţă de baza de calcul de 372.097 lei, cuantumul pensiei a fost corect stabilit.
În absenţa unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-ar fi contestat menţiunile din cartea de muncă potrivit Decretului nr. 92/1976, în mod justificat, instanţa de fond a reţinut că intimata a calculat corect pensia.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.O., împotriva sentinţei civile nr. 1228 din 17 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 393/2003. Contencios. Refuz validare hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 3979/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
