ICCJ. Decizia nr. 4078/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4078/2003
Dosar nr. 2569/2003
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 aprilie 2003, reclamantul F.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8586 din 18 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i recunoască calitatea de persoană refugiată, în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi completată cu HG nr. 127/2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâta i-a respins în mod greşit cererea, argumentat de împrejurarea că la data strămutării părinţilor, solicitantul nu era născu, şi că, astfel, nu avea un domiciliu de unde să fie fost strămutat.
În realitate, a arătat reclamantul, chiar dacă s-a născut în refugiu, a suportat alături de părinte, rigorile persecuţiei etnice la care fusese supusă populaţia românească din Ardealul de Nord, având astfel dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 8586 din 18 martie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată, pentru perioada de refugiu 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, reclamantul minor nu poate avea alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi, apoi având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă manifestarea de voinţă a acestuia, în sensul alegerii unui alt domiciliu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că reclamantul nefiind născut la data strămutării părinţilor săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice, aşa cum prevede art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi art. 1 şi 2 din HG nr. 127/2002.
S-a susţinut că legea nu menţionează expres această categorie de beneficiari, dar stabileşte limitativ categoriile de persoane ce pot beneficia de aceste drepturi.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, se constată că recursul este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât prin naştere, a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi.
Împrejurarea arătată de pârâtă, aceea că reclamantul nefiind născut la data refugierii părinţilor săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, nu prezintă relevanţă în aprecierea statului juridic al reclamantului. Acesta a dobândit prin naştere, după cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, statutul juridic al părinţilor şi anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul şi cetăţenia autorilor săi din statul de origine, un drept de şedere temporară în statul primitor.
Având în vedere cele expuse mai sus, se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 582 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4076/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4080/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
