ICCJ. Decizia nr. 4105/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4105/2003
Dosar nr. 2591/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 mai 2003, reclamanta T.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 5136/2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la 31 august 1942, în Austria.
Prin sentinţa civilă nr. 228/2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, susţinând că reclamanta nu are calitate de refugiat, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. S-a mai arătat că reclamanta nefiind născută la momentul refugierii părinţilor, nu şi-a schimbat domiciliul din cauza persecuţiei etnice, la care nu a fost supusă. Recurenta a precizat că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, cu excepţia situaţiei în care s-a născut viu şi pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Aserţiunea recurentei, în sensul că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă a fătului conceput, cu excepţia situaţiei privind dreptul la moştenire, nu poate fi primită. Într-adevăr, capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe, în principiu, de la naştere. De la această regulă există excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, dacă el se naşte viu.
Având în vedere că reclamanta s-a născut la data de 31 august 1942, în localitatea Stockeran din Austria, unde se refugiaseră părinţii săi, din Oradea, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 228/CA/2003 – P din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4107/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
