CSJ. Decizia nr. 411/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 411/2003
Dosar nr. 1437/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Banca Naţională a României şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României, E.G., să se dispună anularea Ordinului nr. 638 din 18 octombrie 2000, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a menţionat că a îndeplinit funcţia de consilier bancar până la data de 18 octombrie 2000, la Direcţia Deconturi Bancare, direcţie care începând cu 17 octombrie 2000, a fost desfiinţată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie, în locul ei fiind înfiinţată o nouă structură, cu denumirea Oficiul Central de Plăţi şi Deconturi Bancare.
Urmare a acestei modificări, i s-a desfăcut contractul de muncă prin ordinul contestat, urmând anularea acestuia, reîncadrarea în funcţia de consilier bancar, cu obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, începând cu data de 18octombrie 2000, până la efectiva reîncadrare, precum şi la beneficiul nerealizat şi daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 212 din 22 februarie 2001, a admis în parte acţiunea şi anume, a dispus anularea Ordinului nr. 638/2000, emis de Guvernatorul Băncii Naţionale şi a dispus reîncadrarea reclamantei, în funcţia de consilier bancar în cadrul Oficiului Central de Plăţi şi Deconturi Bancare.
A dispus obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale, cuvenite reclamantei de la 18 octombrie 2000, până la reîncadrarea efectivă, inclusiv prime, majorări salarii, al 13-lea salariu.
S-au respins ca neîntemeiate cererile referitoare la daune morale şi beneficiu nerealizat şi ca nedovedită, cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de funcţionar public, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, că în speţă nu a avut loc o reducere efectivă de posturi, de natura celui ocupat de reclamantă, iar pe de altă parte, că pârâta nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de a oferi un post corespunzător reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, Banca Naţională a României a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, susţinând admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimitere spre competentă soluţionare, la instanţa de soluţionare a litigiului de muncă, anume la Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, greşit fiind soluţionată contestaţia, ca o acţiune de competenţa instanţei de contencios administrativ.
A mai susţinut, în subsidiar, că a avut loc o reducere efectivă a postului deţinut de reclamantă.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat.
În conformitate cu reglementarea din art. 3 a Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la lege, iar această anexă se poate completa prin hotărâre de guvern.
De reţinut este locul pârâtei, Banca Naţională a României, în rândul instituţiilor centrale, anume că este Banca Centrală a statului, având personalitate juridică, cu statut propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin lege specială, că nu este instituţie bugetară, iar conform Legii nr. 101/1998, de organizare şi funcţionare a băncii, aceasta are ca obiect de activitate, elaborarea, aplicarea şi răspunderea faţă de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, urmăreşte funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă.
Este evident că prin Statutul Băncii Naţionale a României s-a avut în vedere realizarea independenţei instituţionale şi financiare, în raport cu celelalte instituţii, ca o cerinţă obligatorie impusă prin Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale, dar şi prin dispoziţiile ce vizează Uniunea Economică şi Monetară.
Banca Naţională a României nu figurează în anexa la Legea nr. 188/1999, Legea funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, astfel că reclamanta nu este funcţionar public, aşa cum precizează expres, şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în adresa nr. 10292 din 31 iulie 2002.
Faţă de aceste considerente, rezultă că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă, în legătură cu desfacerea contractului de muncă, astfel cum acesta este definit în Legea nr. 168/1999, privind soluţionarea conflictelor de muncă.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a acţiunii reclamantei G.M., revine, conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ., Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, şi nu Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Fiind soluţionată cauza de o instanţă ce nu avea competenţă materială, se va admite recursul şi se va casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, la Tribunalul municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă, conform art. 313 şi art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
Criticile de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanţă, ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Banca Naţională a României, împotriva sentinţei civile nr. 212 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4108/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4110/2003. Contencios. La declinare de... → |
|---|
