ICCJ. Decizia nr. 4214/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4214
Dosar nr. 2638/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 249/CA/2003 – P pronunţată la data de 9 iunie 2003 în dosarul nr. 1766/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta E.F. şi a anulat hotărârea nr. 3513 din 7 decembrie 2002 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască statutul şi drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a născut la data de 9 martie 1944 în comuna Dorneşti, judeţul Suceava, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu: comuna Piscari, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice de autorităţile maghiare, după încorporarea Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena, dobândind astfel statutul părinţilor săi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile legale în materie pentru că art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 nu enumeră şi copiii născuţi în refugiul părinţilor lor ca beneficiari ai drepturilor corespunzătoare.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 9 martie 1944 în comuna Dorneşti, judeţul Suceava, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 249/CA/2003 – P din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4215/2003. Contencios → |
|---|
