ICCJ. Decizia nr. 4212/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4212/2003
Dosar nr. 2636/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 mai 2003 şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, reclamantul S.F. a chemat în judecată Casa judeţeană de Pensii Timiş, solicitând anularea hotărârii nr. 6808 din 10 aprilie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că părinţii săi au fost strămutaţi în localitatea Rădăuţi, judeţul Suceava, din comuna Hasan-Facâ, Dorostor – Bulgaria, la 25 noiembrie 1940, iar el s-a născut la 10 septembrie 1942, fiind ca şi părinţii, persoană strămutată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 206 din 3 iunie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 6908/2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască statutul de persoană strămutată şi să îi acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamantul are statutul de persoană strămutată, ca şi părinţii săi, care au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin tratatul bilateral, încheiat cu Bulgaria în septembrie 1940.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa judeţeană de Pensii Timiş, criticând sentinţa ca fiind nelegală, susţinând, în esenţă, că reclamantul fiind născut la 10 septembrie 1942 în Rădăuţi, judeţul Suceava, nu este persoană strămutată, astfel că nu se încadrează nici în situaţia copiilor născuţi în perioada refugiului, fiind născut la un interval de timp de 22 luni de la strămutarea părinţilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persona care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, recurenta nu contestă statutul de persoane strămutate pentru părinţii reclamantului care la 25 noiembrie 1940, au fost sub incidenţa schimbului de populaţie stabilit prin tratatul cu Bulgaria, în septembrie 1940.
Faţă de dovezile de la dosar, prin persoană strămutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit în mod nemijlocit condiţiile acestui schimb de populaţie, prin părăsirea obligată a gospodăriei, cât şi acelea care au avut de suferit indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit şi asupra lor, cum este cazul copiilor care s-au născut în perioada după strămutarea părinţilor.
Cum reclamantul s-a născut la 10 septembrie 1942, a avut de suferit împreună cu părinţii săi consecinţele strămutării, astfel că şi acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile reparatorii prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Soluţia instanţei de fond este legală, astfel că recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 206 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4211/2003. Contencios. La declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 4213/2003. Contencios → |
|---|
